Politistii comunitari nu mai au voie sa amendeze!

Stire bomba. Curtea de Apel Galati a declarat, ieri, nelegala dispoziţia art. 14 lit. a din H.C.L. nr. 307/2006 a Consiliului Local prin care Politia Comunitara putea sa amendeze soferii care parcheaza neregulamentar.

HCL 307/2006 preciza: “Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între: 700 – 1200 lei – pentru persoane fizice; 900 – 1500 lei – pentru persoane juridice ‑ a) oprirea şi staţionarea autovehiculelor pe zone verzi, scuaruri, insule de dirijare a circulaţiei, alveole şi în staţiile mijloacelor de transport în comun, pe trecerile de pietoni, pe benzile de circulaţie semnalizate şi marcate corespunzător

Grigore Radovici, in varsta de 57 de ani, din Tecuci, a decis sa conteste in instanta amenda data de politistii comunitari si a castigat definitiv si irevocabil.

Voi reveni maine cu amanunte despre cum comenteaza Cristian Gasca, directorul Politiei Comunitare, si consilierii locali aceasta decizie a Curtii de Apel Galati.

Bâlbâiala Consiliului Local/Biletele de maxi taxi şi Transurb nu se mai scumpesc!

Majorarea cu 50 la sută a tarifului de transport local nu va mai fi pusă,deocamdata, în aplicare deoarece hotărârea de Consiliu Local nu este valabilă. Consilierul local Picu Apostol Roman ne-a spus că hotărârea de CL nu a întrunit numărul necesar de voturi, respectiv 14 voturi.

Mai exact, era necesar votul a jumătate plus unu din numărul consilierilor locali aleşi.

"Probabil că de vină a fost vâlva care s-a creat în şedinţa respectivă. Consilierii locali PSD şi PNL erau mai atenţi să mă facă pe mine populist decât să fie atenţi dacă se întrunesc voturile necesare. Pentru ca hotărârea să treacă era nevoie de prezenţa a jumătate plus unu din numărul consilierilor aleşi. Au fost doar 13 voturi şi ar fi trebuit să fie 14", ne-a declarat Picu Apostol Roman.

"Am discutat cu domnul Grigore Matei, secretarul Consiliului Local, şi mi-a confimat faptul că hotărârea de Cl nu este valabilă. Conform legii, ar fi fost nevoie de jumătate plus unu din numărul consilierilor locali aleşi. În consecinţă, proiectul nu va primi avizul intrare în legalitate", ne-a spus consilierul local Viorel Trif.

„Este o greşeală a preşedintelui de şedinţă al Consiliului Local. Dacă cunoaşte legea, nu trebuia să permită să treacă această hotărare”, ne-a declarat consilierul local Daniel Apetrăchioaie.

În aceste condiţii, hotărârea de CL nu va mai ajunge pe masa prefectului judeţului Galaţi, Cosmin Păun, pentru validare.

Justiţie de România: Comisariatul Militar, retrocedat de doua ori

Statul a recunoscut de două ori dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil. Primii „proprietari“ au primit bani, ceilalţi au luat clădirea. Eroarea s-a produs din cauza juriştilor de la Consiliul Judeţean care nu au verificat la Arhivele Statului cine a fost ultimul proprietar al clădirii.


Gafe în lanţ la Consiliul Judeţean Galaţi. Din cauza superficialităţii unor funcţionari, statul a suportat de două ori despăgubiri pentru clădirea în care până de curând a funcţionat Comisariatul Militar.

Prima dată în baza Legii 112/1995, iar a doua oară, în baza Legii 10/2001. Printr-o hotârâre din 1998, Consiliul Judeţean (CJ) i-a acordat despăgubiri de 24.000 de lei (21.673 de euro la cursul BNR din acel an) lui Romulus Drumea.

Decizia a fost luată în pripă, fără a se verifica la Arhivele Statului cine a fost ultimul proprietar în momentul în care imobilul a fost preluat abuziv de stat.

Ulterior, CJ s-a trezit la uşă cu adevăraţii moştenitori. Neculai Flamaropol s-a adresat instituţiei, solicitând restituirea în natură a imobilului cu suprafaţa de 2.677 metri pătraţi.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 1947, Hristu Flamaropol, tatăl lui Neculai Flamaropol, a cumpărat clădirea în 1947, de la Mihail Drumea.

„Mi s-a spus că au acordat deja despăgubire pentru imobilul respectiv. Ei nu au verificat cine a fost cel deposedat în mod abuziv de către stat", a explicat Didel Bujeniţă, avocatul familiei Flamaropol.

Greşeală sau intenţie

Întrucât cererea de restituire a fost refuzată, urmaşii ultimului proprietar au apelat la justiţie şi au câştigat procesul. În consecinţă, clădirea Comisariatului a fost restituită în natură.

„Nu ştiu dacă a fost o greşeală sau o intenţie din care au fost speculate anumite interese", a afirmat avocatul familiei Flamaropol.

„Ştiu că s-a retrocedat în 1998, parcă unei familii pe nume Drumea. Eu eram doar un simplu membru în comisia de retrocedări, dar din comisie făcea parte şi preşedintele Consiliului Judeţean", a declarat Dragu Togan, şeful consilierilor juridici din CJ în acea perioadă.

Familia Drumea a cheltuit de mult banii primiţi. Statul mai poate recupera suma respectivă doar dacă îi dă în judecată pe juriştii superficiali.

Ce spun autoritatile

A fost sesizat Parchetul

Prin cererea nr.5324 din 16 noiembrie 2 005, Consiliul Judeţului s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti aducând la cunoştinţă situaţia.

„Suma solicitată de Drumea a fost plătită de către Direcţia de Finanţe Galaţi şi nu de Consiliului Judeţului. Recuperarea ei revine, conform legii, tot Direcţiei de Finanţe”, a spus preşedintele CJ Galaţi.

George Marinescu, purtătorul de cuvânt al DGFP Galaţi, ne-a declarat: „Este vorba despre un caz vechi de 12 ani. Eu nu ştiu să ne fi adus la cunostinţă un asemnenea caz. Este posibil ca banii să fi fost plătiţi direct de la Bucureşti, prin Ministerul de Finanţe”.

Cum se mai cheltuie banul public: hârtie xerox şi toalete ecologice în valoare de 50.000 de euro

Municipalitatea a cumpărat hârtie şi diverse materialele consumabile în valoare de 125.000 de lei În topul celor mai „trăznite„ achiziţii figurează cele 5.000 de măşti faciale de la firma Bionatura şi sacoşele din plastic personalizate de la librăria „Mihai Eminescu” .


Conform SEAP, în 2010, Primăria Galaţi a încheiat cu Librăria „Lucian Blaga un contract de achiziţie hârtie pentru xerox în valoare de 65.692 de lei.

Pe lângă hârtie s-au achiziţionat şi materiale consumabile pentru imprimante, faxuri (de la firmele SC Production SRL şi Calcnet) care costă nici mai mult nici mai puţin de 60.000 lei.

Primăria a mai încheiat un contract cu SC Criss Office Bucureşti pentru imprimante în valoare de 54.620 de lei, în condiţiile în care o imprimantă performantă nu depăşeşte 2.000 de lei.

Tot în acest an, au mai fost cumpărate 20 de mese de şah din material de plastic de la firma SC Ranbow Company Production SRL Bucureşti, în valoare de 29.900 lei şi indicatoare rutiere şi dispozitive de reducere a vitezei în valoare de 23.815 lei (SC Vesta Investment Bucureşti).

Municipalitatea a mai încheiat un contract de service, reparaţii, întreţinere auto şi piese de schimb pentru maşinile din parcul propriu cu SC IATSA SA (14.835 lei) şi SC ENA GRUP (16.842 lei). Pentru cele 17 maşini (Skoda Octavia, două autoturisme Daewoo Nubira, un Ford Ranger, un Volkswagen Caravelle, opt Loganuri, trei Solenza si o Dacia 1310) municipalitatea plăteşte 31.600 de lei.

Pentru carburant auto, a fost încheiat un contract cu SC Petrom Bucureşti, în valoare de 100.991, 60 lei.

De asemenea, firma SC Pallegrini, o clientă fidelă Primăriei, a obţinut trei contracte grase. Astfel, pentru 800 de panouri de gard bordurat, firma Pallegrini primeşte 52.000 de lei, pentru întreţinerea parcurilor de joacă încasează 61.377 lei, iar pentru bănci din fontă cu stinghii de lem primeşte 68.400 lei.

Închirierea toaletelor ecologice- 150.000 de lei

Primăria mai plăteşte 150.000 de lei firmei SC Envirotech pentru închirierea şi întreţinerea toaletelor ecologice. Afacerea nu este deloc profitabilă pentru urbe, dacă ţinem cont că pentru închirierea unei singure toalete plătim 500 de euro pe an.

Tot în acest an, au fost achiziţionate 20 de mese de şah din plastic de la o firmă din Bucureşti, la 1.500 de lei bucata. La capătul listei de cheltuieli stă suma de 17.250 de lei achitată firmei SC Danmar Impex pentru repararea celor 25 de coşuri de fum ale clădirilor proprii. Banii au fost folosiţi pentru cosmetizare, întrucât niciun imobil nu are coşuri funcţionale.

Expertize tehnice de 112.380 lei

Alţi 112.380 lei au fost cheltuiţi pentru realizarea unor expertize tehnice şi proiectări realizate de firma gălăţeană SC Proiect. De pildă, pentru expertiza tehnică a Falezei Dunării s-a plătit 38.000 de lei, pentru consolidarea Sălii Sportului -34.980 lei, pentru expertiză tehnică a pasajului pietonal Dunărea -14.400 lei, proiectare –lucrări Parc Industrial-25.000 lei.

Pentru proiectarea parcării supraetajate s-a încheiat un contract cu SC Sigma Design Proiect, în valoare de 74.135 lei.

La capitolul „achiziţii” figurează şi un transport aerian Bucureşti –Viena pentru o persoană în valoare de 1.442 lei ( SC Scott SRL), Bucureşti-Budapesta – 1394 lei (SC Ideal Tour), Gijon –Spania (Ideal Tour) 7.652 lei.

Pentru servicii de verificare şi reparaţii a celor 68 de sirene de alarmare din Galaţi, municipalitatea a plătit 39.200 de lei către SC Axatel Bucureşti. Întreţinerea ceasurilor publice costă 19.914 lei (SC Prosim Impex SRL).

Achiziţii „trăznite”

Primăria a mai cumpărat 5.000 de măşti faciale de la Bionatura Galaţi, în valoare de 1.950 de lei şi sacoşe din plastic personalizate de la Librăria „ Mihai Eminescu” de 4.710 lei. În ce scop ? Greu de spus !

Cum le-a tras teapa Cosmin Paun consilierilor locali

Alesii locali care au participat pe 1 Decembrie la ceremonia de depunere de coroane au avut parte de o surpriza nu tocmai placuta.Prefectura condusa de Cosmin Paun nu a trecut pe lista de protocol si Consiliul Local. Astfel ca alesii municipali au inghetat mult si bine asteptand sa fie bagati in seama.

Aceasta mega "performanta" a prefectului Cosmin Paun mi-a fost adusa la cunostinta de consilierul local Picu Apostol Roman: „Ne-am simţit foarte jigniţi de atitudinea prefectului Cosmin Paun, mai ales că dânsul a fost consilier local. Chiar nu contăm deloc? Este un gest neelegant, nu se face asa ceva".

Consilierul sustine ca a discutat cu colegii de la PNL şi cu viceprimarul Nicusor Ciumacenco pentru a înainta o scrisoare deschisa către Ministerul de Interne.

Lecţie de jumulit bugetul Primăriei. Despăgubire record de 4,2 milioane de euro pentru un teren a cărui valoare de piaţă este 10 ori mai mică!

Consiliul Local este obligat să le achite moştenitorilor unui teren din cartierul Fileşti această sumă considerabilă.Instanţa a decis că terenul de 1,5 hectare nu poate fi revendicat în natură deoarece în zonă este construit un cartier de locuinţe. Dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Terenul este revendicat de gălăţenii Eugen Sima şi Cristian Tudose, care nu au menţionat în cererea de chemare în judecată faptul că ar fi interesaţi de obţinerea unor despăgubiri, ci doar de restituirea în natură a terenului.

Instanţa a decis că nu este posibilă restituirea în natură şi a desemnat un expert pentru a stabili contravaloarea terenului.

Expertiză supraevaluată

Fabuloasa sumă de 4,2 milioane de euro a fost stabilită de expertul Vasile Bideaua, iar Consiliul Local nu a formulat obiecţiuni. Culmea, din expertiză reiese că preţul unui metru pătrat de teren în cartierul Fileşti ajunge la 280 de euro, deşi în realitate, în zonă, nu depăşeşte 15 -20 de euro.

„Noi am cerut terenul, dar despăgubirile materiale au fost stabilite de un expert”, susţine unul dintre reclamanţi.

În motivarea acţiunii, cei doi gălăţeni au arătat că terenul le-a aparţinut conform Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.252 din 29 martie 1948, fiind preluat de stat fără titlu, în mod abuziv.

Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr.804 din 14 mai 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat Consiliul Local Galaţi la plata sumei de 4,2 milioane de euro, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 1,5 hectare de teren intravilan situat pe teritoriul cartierul Fileşti.

„Noi am cerut terenul în natură, iar Consiliul Local nu a fost de acord să ni-l dea. Decizia este definitivă şi sperăm să fie şi irevocabilă”, ne-a declarat avocatul reclamanţilor Alexandru Păun.

Consiliul Local, în replică, îşi declară calitatea procesuală pasivă deoarece terenul revendicat aparţine proprietarilor clădirilor construite pe acesta. În prezent, dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Următorul termen este pe 20 ianuarie 2011.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor Consiliul Local a susţinut că a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză în mai multe rânduri dar că instanţa le-a ignorat, susţinere ce nu este confirmată de niciun act depus la dosar.

Buni de plată

Preşedintele Comisiei buget-finanţe a CL, consilierul Constantin Aurelian, ne-a declarat că habar nu are despre acest proces: „N-a venit nimeni să ne ceară despăgubirea. Oricum, nu putem despăgubi pentru că n-avem personalitate juridică”, afirmă Constantin Aurelian, preşedintele Comisiei buget.

Rămâne de văzut cum va plăti Consiliul Local uriaşa sumă, în condiţiile în care nu are patrimoniu, fiind doar autoritate deliberativă. Cu siguranţă însă că va plăti Acarul Păun, adică nimeni altul decât contribuabilul gălăţean.

Primăria Galaţi cheltuieşte bani grei pe contractele de asistenţă juridică/ Avocata Doina Udrescu primeşte un onorariu de 72.000 lei pe an!

Deşi are o armată de jurişti cu contract de muncă, Primăria Galaţi are contract şi cu avocata Doina Udrescu. Serviciile avocatei sunt răsplătite din plin de autorităţile locale: 72.000 de lei pe an.

Conform unui raport al Curţii de Conturi a României privind cheltuielile de această natură, Galaţiul se plasează pe locul doi pe ţară, cu o pondere de 6,7% din cheltuieli efectuate la nivel naţional, atât cu structurile juridice proprii, cât şi cu avocaţi externi.

„Consiliul Judeţului şi Primăria municipiului Galaţi au achiziţionat servicii juridice externe în perioada ianuarie 2008- iulie 2010 în cuantum total de 194.159 lei”, precizează Curtea de Conturi a României.

6.000 de lei pe lună!

Aceasta este suma cu care este plătită avocata Doina Udrescu de către Primăria Galaţi. Fructuoasa colaborare a început în 2008, când a fost a încheiat un contract de asistenţă juridică în valoarea de 28.000 ( pe şapte luni). Din 2008 şi până în 2010 onorariul său a crescut de la 4.000 de lei la 6.000 de lei pe lună!

Culmea, avocata Doina Udrescu susţine că onorariul care-l încasează lunar de la Primărie este o „nimica toată”.

„Este adevărat că primesc 6.000 de lei, dar asta înseamnă foarte puţin faţă de munca depusă. Eu muncesc foarte mult pentru banii ăştia. Am foarte multe dosare. De exemplu, în luna septembrie am avut 34 de dosare, iar în octombrie am avut 27 de dosare. Eu mă ocup de dosarele cu incompatibilităţi şi de cele foarte complexe, cum ar fi cele cu Cartierul Siret, Regionala CFR, SC Siemens”, a declarat avocata Doina Udrescu.

Obiectul contractului încheiat cu Primăria îl reprezintă: „întocmirea lucrărilor cu caracter juridic (contracte, acţiuni, întâmpinări, reprezentarea intituţiei în instanţele de judecătoreşti precum şi a altor autorităţi, consultaţii şi asistenţă juridică)”.

Marcel Gurzu, liderul Sindicatului Funcţionarilor Publici din cadrul Primăriei Galaţi, susţine că onorariul pe care-l primeşte avocata Udrescu este imens, în condiţile în care un jurist din aparatul propriu (Primăria are 10 jurişti angajaţi cu contract de muncă) ia între 700 şi 1.200 de lei.

„Mi se pare aberant să plăteşti unui avocat 72.000 de lei pe an, în condiţile în care are soluţii defavorabile instituţiei în aproximativ 70% din cazuri. Majoritatea proceselor care le are doamna Udrescu sunt cu sindicatul deoarece primarul refuză să ne pună la dispoziţie anumite informaţii. Un jurist din Primărie are 250 de dosare pe an”, susţine Gurzu.

Incompatibilitate sau nu ?

Conform unui „Audit financiar al conturilor anuale de execuţie” realizat de Curtea de Conturi Galaţi s-a constatat că în perioada 5.09.2008 - 5.11.2009, avocata Doina Udrescu a prestat servicii juridice atât în calitate de avocat cât şi în calitate de consilier juridic, în baza a doua contracte de prestari servicii juridice. Este vorba de ( contractul nr. 1/24.03.2008 şi Contractul nr. 1/05.01.2009) şi respectiv a unui contract individual de muncă (Contractul nr. 14/05.09.2008).

„Potrivit prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizata in cadrul altor profesii decât cea de avocat, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitare profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completarile ulterioare, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat”, precizează Curtea de Conturi.


Ca urmare a sesizării Sindicatului Funcţionarilor Publici din cadrul Aparatului Propriu de Specialitate a Primăriei, privind incompatibilitatea ca avocat şi membru în Unitatea de implementare a Proiectului Phare RO2006/018-447-01.01.07 , Doina Udrescu a făcut următoarele precizări:

„Eu sunt cadru universitar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi şi în atribuţiile mele intră şi activităţi de cercetare ştiinţifică, de dezvoltare tehnologică, activităţi de proiectare artistică.

Consider că sesizarea este neîntemeiată şi de rea credinţă având în vedere că articolul 15 din Legea 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu activitatea didactică universitară şi de cercetare de specialitate juridică”, ne-a declarat Doina Udrescu.

Povestea de succes a galateanului care a ajuns la NASA

Florin Mingireanu are 27 de ani şi este doctorand la Louisiana State University, colaborator pe diverse proiecte de cercetare cu NASA şi cu Agenţia Spaţială Română (ROSA). În 2011, întenţionează să realizeze o tehnologie ce va permite lansarea pe orbită a unor sateliţi mici, de maxim 10-15 kg.

Pasionat de rachete încă din şcoala generală şi absolvent al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri", Florin Mingireanu s-a evidenţiat încă din liceu, fiind răsplătit cu zeci de premii la concursuri naţionale şi internaţionale, la olimpiade şi campionate de aeromodelism.

„De aeronautică-zbor am început să fiu pasionat încă din clasa a cincea, moment în care am participat la prima şedinţă de aeromodelism. Cu ajutorul fizicii am reuşit să pricep mai bine ce se întâmplă cu un obiect care zboară. Încă din liceu am început să construiesc rachetomodele", spune Florin.

Nu a trebuit să treacă mult timp până ce a devenit cunoscut în lumea fizicii. Încă din 1999, a participat la programul de iniţiere în tehnologia aerospaţială "Forum Eurisy" şi la concursul internaţional de inginerie organizat de Utah State University. La numai 25 de ani a început colaborarea cu NASA (Agenţia Spaţială Americană).

A construit o rachetă supersonică

Modest din cale afară, Florin evită să spună despre proiectele sale că ar fi invenţii sau lucruri revoluţionare. Un proiect important pentru el este o rachetă supersonică lansată şi testată pe 11 iulie 2007, în poligonul Capul Midia, judeţul Constanţa, în cadrul programului aerospaţial Cygnus (Lebăda).

Lansarea a fost susţinută de Agenţia Spaţială Română, precum şi de un număr de sponsori şi s-a derulat pe parcursul a unui an şi jumătate. Au urmat apoi experimente cu baloane de mare altitudine in New Mexico, zboruri parabolice pentru testare de giroscoape magnetice la Kennedy Space Center/NASA.

În prezent direcţionează partea de propulsie la Agenţia Spaţială Română şi colaborează cu Complezul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Galaţi pe partea de astronomie şi cercetare ştiinţifică.

„Unul din proiectele importante la care lucrez este un vector, însemnând o rachetă care trebuie să ducă o încărcătură până în 50 de kg la undeva 100 km altitudine pentru experimente sub-orbitale. Mai lucrez cu un grup de firme din Galaţi în domeniul animaţiei şi pe partea de avioane fără pilot", spune tânărul cercetător.

Cercetătorul gălăţean ne-a dezvăluit secretul succesului său. "Muncă multă şi, desigur, pasiune. Nu mă consider un geniu, ci un om normal", ne-a mărturisit Florin.

Mini-interviu

Cine te-a susţinut în tot acest timp?

Consider că fiecare persoană întâlnită îşi pune amprenta asupra personalităţii unui om. Pe partea profesională m-a ajutat mult Marius Piso de la Agenţia Spaţială Română. Îi mulţumesc şi domnului Dumitru Prunaru, care a fost pentru mine un model.

Ce proiect te-a lansat ?

Cel mai important lucru de până acum este faptul că am reuşit să duc nişte proiecte la bun sfârşit în România, în domeniul aerospaţial, cum a fost racheta de la Capul Midia. Mă bucur că am facut ceva în domeniul acesta. Am putut să îmbin şi faptul că sunt acasă, dar şi că am putut să lucrez ceea ce îmi place.

Ce-i place

În afară de fizică, mai sunt pasionat de muzică şi sport. Din păcate, nu pot să citesc suficient pe cât de mult mi-aş dori. Citeam mult SF şi romane poliţiste, însă acum citesc multe cărţi de specialitate. Apreciez sinceritatea, acolo unde există.

Ce nu-i place

Nu-mi place prefăcătoria sau exprimarea unor false adevăruri. Îmi displac, de asemenea, oamenii ranchiunoşi, care urmăresc să facă rău celor din jur. Nu-mi place delăsarea şi neîncrederea în oameni.

Profil:
Născut: 14 decembrie 1982, Galaţi

Studii: Facultatea de Fizică şi Astronomie, Louisiana

Ocupaţie: director la Agenţia Spaţială Română

Familie: necăsătorit

La Teatrul Muzical cam miroase a puşcărie

La solicitarea DNA, Garda Financiară a efectuat o verificare financiar-contabilă la Teatrul Muzical. Raportul a fost trimis Primăriei pentru a se constitui parte civilă în procesul penal pentru recuperarea prejudiciului.


Ilegalităţile lui Florin Melinte ies la iveală! Un raport al Gărzii Financiare Galaţi arată negru pe alb potlogăriile care sunt comise de ani buni la Teatrul Muzical. Acte măsluite, nerespectarea legislaţiei privind efectuarea achiziiţiilor, preţuri mult prea mari la cumpărarea acestora, sunt doar câteva dintre neregulile constatate de Garda Financiară.

Achiziţii suspecte

„Procentul de realizare a achiziţiilor prin utilizarea SEAP este de 0%, deşi există obligaţia legală de realizare a acestora prin intermediul mijloacelor electronice, în proporţie de 20%”, se precizează în raportul respectiv.

Mai mult, o parte dintre firmele care furnizează Teatrului Muzical diferite mărfuri sînt în strînsă legătură cu apropiații lui Florin Melinte. De pildă, Star Danubio Blue SRL are ca asociat unic şi administrator pe un anume Zazzara Giampiero ( domiciliat în Roma).

Interesant este faptul că sediul social este declarat în locuinţa proprietate personală a consilierului artistic al Teatrului Muzical „Nae Leonard” şi director interimar la această dată, Laura Sava. Mai mult, în contractul încheiat în data de 15.10 2007, aceasta reprezintă firma Star Danubio Blue SRL.

Asociatul unic –administrator Zazzara Giampiero este regizor, iar serviciile în valoare de 83.300 lei reprezintă contravaloarea cursurilor de măiestrie vocală susţinute de soprana Laura Niculescu şi a organizării de spectacole.

Semne mari de întrebare sunt şi în cazul firmei Flora Mixt SRL. Deşi nu figurează în nicio bază de date ca furnizor specializat de accesorii pentru instrumente muzicale, firma a livrat asemenea produse.

Valoarea cu care Flora Mixt SRL a achiziţionat mărfurile este de 9.577,07 lei, în timp ce Teatrul Muzical le-a cumpărat de la societatea respectivă cu 38.887,03 lei.

De exemplu, au fost cumpărate corzi de vioară, cu 67,23 de lei, de către Flora Mixt care le-a livrat Teatrului Muzical la preţul de 193,27 lei sau păr arcuş vioară achiziţionate cu 21 lei şi livrate către Muzical cu 42 lei.

Alt exemplu: cordar vioară Tomastik achiziţionat cu 75,63 lei şi facturat teatrului cu 150 lei, iar lista exemplelor poate continua. De asemenea, firma nu justifică proveninenţa unor mărfuri livrate către autoritatea contractantă.

„Vor fi efectuate demersuri pentru verificarea evidenţelor firmei în cauză, iar dacă acestea nu vor fi puse la dispoziţia controlului, se va proceda la sesizarea penală a faptelor reprezentanţilor societăţii care au declarat un sediu social pentru a se sustrage verificărilor”, se precizează în raportul Gărzii Financiare.


Demisia lui Melinte

În urma acestui raport, consilierii PDL au cerut demisia directorului şi recuperarea prejudiciilor materiale create de Florin Melinte.

„Domnul Melinte este director şi este plătit şi ca regizor cu 9.000 lei. Are contracte de colaborare cu diverse societăţi aparţinând apropiaţilor conducerii Teatrului Muzical. Potrivit Raportului Gărzii Financiare Galaţi, procentul de realizare a achiziţiilor prin utilizarea mijloacelor electronice este zero la sută, deşi avea obligaţia de realizare în proporţie de 20 la sută.

A gestionat prost 72 de miliarde avute la dispoziţie. În iulie, cheltuise 75 la sută din ei. Demisia e prea puţin, vă rugăm să-l daţi afară", a spus Mihai Alin.

"Nu vreau ca numele meu să fie legat de ceea ce se întâmplă la Teatrul Muzical. Ştiu la fel ca şi dumneavoastră ce se întâmplă la Teatrul Muzical, consider că este incorect, nedrept, şi că ceea ce se întâmplă, într-o instituţie de cultură nu ar trebui să se întâmple. Poate că ar trebui să facem o anchetă serioasă acolo, să vedem ce trebuie făcut", a spus viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.

Consilierul PSD Aurelian Constantin, preşedintele Comisiei de buget finanţe, a afirmat că nu va vota rectificarea bugetului decât cu un amendament - unitatea de cultură să nu primească subvenţia de 95.000 de lei.

"Garda Financiară a constatat o serie de nereguli grave în modul în care au fost cheltuiţi banii instituţiei. Nu se respecta legislaţia cu privire la achiziţiile făcute, iar contractele erau date unor firme apropiate directorului", a spus consilierul.


„Teatrul Muzical nu a început cu Melinte şi nici se va sfârşi cu Melinte”, a spus şi consilierul Picu Roman.

În pofida tuturor acestor evidențe, primarul Dumitru Nicolae a avut din nou o poziţie protectivă faţă de Melinte: „Nu e Meline vinovat de restructurile care se fac. Legea îl obligă. Vom analiza situaţia. Vă atrag atenţia că în bugetul pe un an al Teatrului Muzical, aportul propriu e sub doi la sută. Ne prăbuşim singuri”.

Apărarea lui Melinte


"Consilierii au fost induşi în eroare. Mereu mi se scot ochii pentru o cercetare de acum cinci ani. Vreau ca această cercetare să fie finalizată cât mai repede pentru a pune capăt acuzaţiilor care mi se aduc. Sunt chestiuni care nu au caracter penal şi sunt prescrise de ani de zile", ne-a spus Florin Melinte.

"Consilierii să nu uite că eu am contract de management pe 5 ani, iar evaluarea profesională se face în baza unei hotărâri de Guvern. Sunt anumite etape de parcurs", a mai spus directorul Teatrului Muzical.

Florentina Iugan, arhitectul-şef al Primăriei Galaţi, a demisionat din funcţie

Florentina Iugan a decis să renunţe la fotoliul de arhitect-şef al municipiului Galaţi pe care-l deţinea din 20 mai 2009. Din primele informaţii reiese că la baza demisiei stau anumite presiuni din partea unor persoane influente din oraş.

Surse din cadrul Primăriei ne-au spus că demisia arhitectului-şef a ajuns pe biroul primarului Dumitru Nicolae, astăzi, în jurul orei 13:30. La puţin timp au aflat şi cei doi viceprimari, Nicusor Ciumacenco si Mircea Razvan Cristea.

Florentina Iugan a absolvit în 1999 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti şi are nu mai puţin de trei masterate: master în Dezvoltare Urbană Integrată (urmat la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti şi Institute Nationale des Sciences Appliques din Lyon între 1999 - 2001), un master în Management Urban (urmat la Institute for Housing and Urban Development Studies Rotterdam, Universitatea Erasmus Rotterdam între 2002 - 2003), şi un master în Managementul Regiunilor Metropolitane (organizat de universităţile Erasmus Rotterdam, Ca` Foscari Veneţia, Copenhaga, Anvers şi Barcelona, între 2003 - 2004).

În perioada 2000-2008 a fost asistent universitar în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, la Departamentul de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Catedra de Planificare Urbană şi Dezvoltare Teritorială.

Terenul retrocedat, blocul „în aer“

Judecătorii au restituit în natură pământul de sub blocul IC1, iar locatarii acuză justiţia şi primăria de rea-credinţă. Pentru că proprietarul nu poate intra în posesia terenului, locatarii ar putea fi obligaţi să plătească o chirie lunară de 2.000 de euro.

Modul în care s-au rezolvat o bună parte dintre retrocedări în instanţe a dat naştere şi unor situaţii ciudate. Un exemplu elocvent este la blocul IC1 de pe Faleza Dunării, ai cărui locatari s-au trezit peste noapte că terenul de sub imobil a fost câştigat în instanţă, iar noul proprietar le cere o chirie exorbitantă.

2.000 euro chirie lunar

Prin sentinţa definitivă şi irevocabilă nr. 1245/10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, s-a decis că Aneta Gorea a moştenit terenul de sub blocul menţionat ((400 de metri pătraţi, reprezentând terenul de sub bloc, curtea şi căile de acces) de la Tinca Teodoru (certificatul nr.203/17 iulie 1996).

Punerea în executare a acestei hotărâri (întemeiată pe dreptul comun) a fost imposibil de realizat deoarece Primăria Galaţi a încheiat, pe 30 decembrie 1997, un contract de concesiune cu firma Vega 93 SRL.

La începutul anului trecut, femeia a solicitat, în instanţă, ca asociaţia de proprietari să-i plătească o chirie de 2.000 de euro lunar cu începere de la 19 ianuarie 2009.

Expertiza judiciară contabilă realizată de Mihai Mândru arată că „reclamanta este îndreptăţită să obţină o compensaţie echivalentă lipsei de folosinţă începând de la data dobândirii dreptului de proprietate”.

Din calculul expertului reiese o chirie lunară de 2.352 de euro. Pentru perioada 19 ianuarie -31 iulie, moştenitoarea are de încasat deja 15.920 de euro, deci cam cât preţul a un sfert de apartament!

Proprietarii apartamentelor nu sunt de acord şi au cerut respingerea acţiunii formulată de Aneta Gorea pe motiv că „odată cu cumpărarea apartamentelor li s-a constituit un drept de folosinţă asupra terenu lui”. De altfel, asociaţia de proprietari a chemat în garanţie firma Vega 93, cea care a construit blocul.

La rândul său, firma Vega a chemat pe 1 iunie 2010 în garanţie Primăria Galaţi. „Societatea noastră nu a invocat vreodată că ar fi proprietar al terenului respectiv. Proprietarul acestui teren este Primăria”, a precizat patronul Corneliu Istrate.

În plus, acesta menţionează că „SC Vega 93 a achitat Primăriei taxa de redevenţă anticipat, pe 25 de ani, taxă inclusă în costul apartamentului”.

Cei mai revoltaţi de această „aberaţie justiţiară” sunt proprietarii apartamentelor. Oamenii spun că nu este corect să plătească chirie atâta vreme cât au cumpărat apartamentele. Unii dintre ei au apelat şi la avocaţi.

„Noi am dat nişte bani pe acele apartamente. În contractul de cumpărare este scris că terenul este liber. În plus, noi am plătit toată contravaloarea redeverenţei. Dreptul de folosinţă a terenului a fost plătit. Nu mai poate să-mi ceară nimeni să mai plătesc încă o dată. Situaţia este enervantă”, ne-a declarat Vasile Pârlog, unul dintre proprietari.

"Este o abordare greşită din partea instanţei pentru că în astfel de cazuri legea retrocedărilor spune că există legi speciale. Reclamanta ar fi trebuit să meargă la autoritatea locală să ceară un teren în altă zonă sau să ceară Fondului Proprietatea o despăgubire. Vega 93 i-a oferit reclamantei varianta despăgubirii, dar aceasta a refuzat”, a mai adăugat Vasile Pârlog, intervenient în nume propriu.

Precizăm că în 2002, un apartament cu trei camere, la blocul IC 1, a costat 934 de milioane lei vechi.

Labirintul intereselor

„Noi ne-am văzut interesul şi am acţionat în judecată asociaţia de proprietari. La rândul lor, ei se pot îndrepta împotriva SC Vega, iar firma poate chema în garanţie Primăria, de la care a concesionat terenul”, ne-a declarat avocatul Romică Artene, care o reprezintă pe moştenitoare în justiţie.

Banii oraşului sunt risipiţi de Primărie în Oltenia

Primăria Galaţi a cheltuit sute de miliarde de lei vechi pentru paza unei dărăpănături din Vâlcea.Imobilul cu pricina aparţine municipalităţii de opt ani, dar zace nefolosit şi consumă inutil banii plătiţi de gălăţeni ca impozite şi taxe.

Botezată cândva „Bucegi”, vila a fost construită de municipalitatea gălăţeană în anii ’30 în staţiunea vâlceană Călimăneşti-Căciulata. După naţionalizare, imobilul a ajuns în administrarea unei întreprinderi de stat din Vâlcea, care a abandonat-o în 1993.

Vandalizată de hoţi

Clădirea este întinsă pe trei nivele şi are peste 20 de camere. Ea a fost vandalizată timp de 10 ani, adică până în 2003, când Primăria Galaţi a reintrat în posesia ei prin Legea 10/2001.


"Clădirea a este a Galaţiului şi era destinată vacanţelor funcţionarilor. După Revoluţie ea a fost vandalizată şi părăsită”, ne-a spus Marcel Gurzu, liderul Sindicatului Funcţionarilor Publici din Primăria Galaţi.

Din 2003, municipalitatea a cheltuit sute de miliarde vechi pentru paza vilei. Conform Sistemului Electronic de Licitaţii Publice, Primăria Galaţi plăteşte, in 2010, 20.683 lei firmei SC Prudent SA din Râmnicu Vâlcea, iar în cei opt ani de la reintrarea în posesie nu s-a făcut nici cel mai mic demers de reparare, rentabilizare sau măcar de asociere cu un investitor în turism.

La ora actuală, vila de la Călimăneşti-Căciulata se află într-o continuă stare de degradare, iar la ultimul etaj apa intră prin zonele în care acoperişul este spart. Totul trebuie refăcut: pereţi, pardoseli, tavane, sobe, instalaţii electrice.

Primarul Dumitru Nicolae declară că vina nu-i aparţine şi arată cu degetul spre Guvern: „Legislaţia e de vină. Noi am vrut să băgăm vila pe segmentul social şi să o amenajăm pentru tratament, însă a apărut o hotărâre care interzice acest fel de investiţii. E adevărat că imobilul nu a mai fost reparat de 50 de ani, dar nu vă faceţi griji, că o vom renova”.

Întrebat de ce municipalitatea risipeşte sute de milioane pentru paza unei clădiri părăsite, primarul Nicolae a răspuns: „Altă soluţie nu avem. Dacă renunţăm la gardieni, ne vom trezi că nişte indivizi tuciurii la faţă ne fură până şi pereţii”.

Pe lângă serviciile de pază, gălăţenii mai plătesc impozitul pentru vilă la Administraţia Financiară din cadrul Direcţiei de Finanţe a oraşului Călimăneşti.

„Nu înţeleg de ce Primăria plăteşte atâţia bani pentru paza unei clădiri abandonate. Mai potrivit ar fi fost să investească în renovarea ei”, ne-a declarat consilierul local Viorel Trif.

Let's do it Romania: La Galaţi începe marea vânătoare de gunoaie

Peste 1.500 de voluntari gălăţeni speră ca printr-un proiect împrumutat de la alţi vecini europeni să cureţe judeţul, într-o singură zi, de grămezile de gunoi. Acţiunea se numeşte „Let's do it Romania” şi se va desfăşura şi în restul ţării.

Echipa de organizatori îi va aştepta pe voluntari începând cu ora 9.00 în parcarea de la Mcdonald’s , unde vor primi echipamentul necesar şi, cu ajutorul autobuzelor Transurb, se vor deplasa în locurile de unde urmează să fie strâns gunoiul.

Gălăţenii dornici să ajute sunt aşteptaţi să vină cu maşinile proprii (dotate eventual cu sistem GPS). „Elevi, studenţi, profesori, angajati, autorităţi şi companii sunt asteptaţi în ziua 25 septembrie să demonstreze că Galaţiul poate avea o nouă imagine, una curată”, ne-a declarat Laura Oancă, coordonatorul judeţean „ Let's do it Romania” .

Organizatorii ştiu deja unde trebuie să acţioneaze cu prioritate „Au fost identificate 130 de mormane de gunoaie la nivelul judeţului, care au diferite mărimi, şi anume de la doi saci până la 300 de saci, care sâmbătă vor fi strânse şi vor fi depozitate la gropile de gunoi autorizate. Cel mai mare morman de gunoi a fost identificat în zona Tecuci-Matca şi are dimensiunea de aproximativ 300 de saci”, a spus Laura Oancă.

Sprijin de peste tot

Sacii colectaţi de voluntari vor fi lăsaţi la marginea drumului principal de unde vor fi preluaţi de maşinile de salubritate şi duşi la bazele de colectare din judeţ.

Proiectul este sprijinit de Primăria Galaţi, Consiliul Judeţului, Prefectură, Jandarmerie, instituţiile de mediu, dar şi de cotidianul „Adevărul de Seară”.

Gălăţenii, în război cu băncile: Volksbank şi BCR sunt campioane la reclamaţii, dar şi la amenzi

Peste 200 de clienţi au reclamat la OPC clauzele abuzive din contractele de credit. Volksbank şi BCR sunt campioane la reclamaţii, dar şi la amenzi. Valoarea sancţiunilor trece de 100.000 lei.

Situaţia este fără precedent la Galaţi. Zilnic, cel puţin cinci persoane reclamă fie modificarea abuzivă a dobânzilor, fie aplicarea unor comisioane care nu erau trecute în contract. În topul băncilor reclamate de gălăţeni se află Volksbank şi BCR.

„Cu aceste două bănci avem cele mai multe probleme. Noi le-am dat amenzi, avem şi procese în derulare. Toate amenzile sunt contestate în instanţă”, a precizat Viorica Colgiu, director Protecţia Consumatorului Galaţi.

A dat în judecată Volksbank

Marcel Gurzu, în vârstă de 37 ani, este unul dintre gălăţenii care a reclamat unele clauze din contractul de credit pe care el le consideră abuzive. În 2007, a contractat un credit de la Volksbank în valoare de 100.000 de lei. Gălăţeanul s-a trezit peste noapte că are de plătit mult mai mult decât figura în contract. Înainte plătea o rată lunară de 840 lei, iar după majorare a ajuns să plătească în jur de 920 lei.


„În 2007 aveam o dobândă fixă de 5,95%. Cu toate acestea în luna martie 2008 banca mi-a majorat dobânda de la 5,95% la 7,45 % pe an. Mi-a majorat dobânda în mod abuziv, fără să fiu măcar înştiinţat.

A mai adăugat la contract un comision de risc care nu-şi avea rostul. Nu mi s-a părut corect. Băncile din România te duc la sapă de lemn, dacă nu îţi cunoşti drepturile”, a spus Marcel Gurzu.

Gălăţeanul spune că a vrut să rezolve situaţia pe cale amiabilă, însă banca nu şi-a recunoscut greşeala. În septembrie 2009 a acţionat banca în instanţă, solicitându-i plata sumei de 1.760 lei (reprezentând suma de bani încasată nelegal, ca urmare a majorării abuzive a dobânzii curente), anularea comisionului de risc, plata sumei reprezentând dobânda legală la suma încasată nelegal, calculată la data încasării şi până la plata efectivă.

„Am încercat să rezolvăm problema în mod paşnic. Am făcut sesizări, dar au refuzat de fiecare dată”, a mai spus gălăţeanul. În cererea de chemare în judecată Marcel Gurzu a mai cerut ca banca să fie obligată la plata sumei de 2.223 lei ( reprezentând suma de bani încasată nelegal, ca urmare a majorării dobânzii), precum şi a sumei de 3.850 lei ( comisionul de risc încasat abuziv).

În data de 29 iunie 2010, prin sentinţa civilă nr. 7325, Judecătoria Galaţi i-a dat câştig de cauză reclamatului. În consecinţă s-a decis că majorarea dobânzii este nulă şi a obligat banca la plata sumei, reprezentând diferenţa dintre rata calculată cu o dobândă de 7,45 % şi rata calculată cu o dobândă de 5,95%, începând cu martie 2008.

Banca mai trebuie să-i plătească contravaloarea încasată pentru comisionul de risc de 0,125% din soldul scadent, începând cu luna august 2007, precum şi suma de 2.988 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Decizia este definitivă, dar nu şi irevocabilă.

Volkbank se apără

În Instanţă, Volksbank prin reprezentanţii săi a precizat: „Odată ce reclamanţii au semnat contractul de credit au luat la cunoştinţă de condiţiile contractului şi le-au însuşit. Clauzele contractuale nu pot fi considerate abuzive deoarece schimbările semnificative de pe piaţa monetară Europeană şi cea din România au determinat pârâta să modifice cuantumul dobânzii”.

OPC avertizează: atenţie la comisioanele de risc!

Protecţia Consumatorului vă sfătuieşte să refuzaţi clauzele contractuale introduse de bancă dacă aţi observat că vi s-a introdus în contract un nou comision, pe care nu îl aveaţi în contractul iniţial.

Viorica Colgiu, directorul OPC Galaţi, spune că una dintre cele mai frecvente „şmecherii bancare” este transformarea comisionului de risc, eliminat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2010, în comision de administrare. Dacă descoperiţi aşa ceva în noul contract, este recomandabil să formulaţi plângere la OPC, deoarece „nu este permisă introducerea unui comision care nu există în contractul iniţial”.

De asemenea, este interzisă şi includerea comisionului de risc în comisionul de administrare (o altă procedură abuzivă descoperită la bănci), pentru că, spune şefa OPC, „majorarea valorii comisioanelor pe durata contractului este interzisă”.

100 de angajaţi au fost şantajaţi ca să demisioneze din sindicat: "Ori plecaţi din sindicat, ori plecaţi din Primărie"

Dezvăluirile legate de stimulentele şi primele grase, încasate în perioada 2006-2008, de către directorii şi şefii de serviciu din Primăria Galaţi, prezentate în presa gălăţeană, au iscat un adevărat scandal.

În doar câteva zile de la publicarea acestora, 100 de membri ai Sindicatului Funcţionarilor Publici din Aparatul Propriu al Primăriei, condus de Marcel Gurzu, şi-au depus demisiile.
Conform liderului de sindicat, foştii membrii au recurs la acest gest neobişnuit întrucât asupra lor s-au exercitat presiuni din partea conducerii Primăriei.

„Nu am crezut că voi mai apuca să fiu martorul metodelor comuniste. Oamenilor li s-a spus clar: «Ori plecaţi din sindicat, ori plecaţi din Primărie». Au fost forţaţi să demisioneze. S-au înregistrat 100 de demisii. 80 dintre angajaţii demisionari au preferat să nu se mai înscrie în niciun sindicat”, ne-a mai declarat Marcel Gurzu.

Cele 100 de demisii din sindicat au fost confirmate şi de primarul Dumitru Nicolae la ultima conferinţă de presă: „O sută de oameni din sindicatul dl-ui Gurzu au demisionat, văzând bâlciul din presă”.

Primarul are propriul sindicat

Surse de încredere din Primăria Galaţi ne-au dezvăluit noutăţi legate şi de Sindicatul Liber, condus în urmă cu câţiva ani de de Silviu Vlasie, care era pe acea vreme şi lider de sindicat, şi director al direcţiei de urbanism a primăriei.

În urmă cu două zile, la conducerea acestui sindicat galben a fost numită Carmen Enache, director adjunct al Direcţiei de Fiscalitate, iar cenzor a fost numit Iulian Lungu, şeful Corpului de Control al Primarului.

„Acest sindicat este în graţiile primarului Nicolae deoarece sindicaliştii sunt ascultători şi nu au nimic de reclamat niciodată”, a afirmat Marcel Gurzu.

Decapitări în Primăria Galaţi. Directori de lux, trimişi în şomaj

Conform noii organigrame a Primăriei Galaţi, aprobată joi în şedinţa Consiliului Local, 17 din cele 57 de funcţii de conducere dispar. Cea mai mare surpriză este Mariana Vrânceanu, cea care a fost ani buni director al Direcţiei de Patrimoniu a Primăriei.

Surse de încredere din instituţie ne-au dezvăluit că unul din motivele pentru care Vrânceanu a fost dată afară din instituţie este că nu mai era de ceva vreme în graţiile primarului Dumitru Nicolae.

Al doilea director pus pe făraş este nimeni altul decât Mitică Budescu, Şeful Serviciu Revendicări, supranumit şi „Stăpânul Legii 10”.

Primarul Dumitru Nicolae s-a debarasat şi de Elena Pătruţă, şef Birou Contencios Juridic, care s-a făcut remarcată datorită sutelor de procese pe care le-a pierdut, sub conducerea ei, Primăria Galaţi.

O altă funcţie de conducere inutilă care dispare este cea de Şef Serviciu Asociaţii de Proprietari, ocupată de Dragoş Grăjdeanu.

Contraamiralul Traian Anderson, ultimul războinic de pe submarinul Delfinul, a trecut la cele veşnice

Fostul ofiţer de armată marină, Traian Anderson, a trecut în nefiinţă în dimineaţa zilei de 24 iunie. Trupul neînsufleţit este depus la Biserica Greacă. Contraamiralul va fi înmormântat mâine la cimitirul Eternitatea, alături de eroii neamului.



Povestea vieţii lui Traian Anderson

Contraamiralul Anderson a făcut parte din ultimul echipaj al submarinului Delfinul. A servit ţara ca ofiţer activ de marină militară 42 de ani şi a fost ambarcat 12 ani şi patru luni, dintre care patru ani pe submarine.

Încă de la o vârstă fragedă, Traian Anderson a participat la luptele duse de marina militară, începând mai întâi ca marinar pe distrugătorul „Mărăşeşti” şi continuând pe alte nave pe parcursul războiului.

În perioada 1942-1943, absolvă Şcoala militară postliceală din Germania, specializându-se în tehnică submarină şi motoare cu ardere internă. După ce a venit din Germania, tânărul Anderson a fost îmbarcat pe diverse nave de război.

La început pe nave de suprafaţă - pe distrugătorul Regina Maria şi pe Măreşti - iar după ce a fost avansat a trecut pe submarine. În perioada septembrie-octombrie 1943, în timpul războiului, a făcut parte din echipajul distrugătorului „Regina Maria” şi a luat parte cu această navă la misiunile de luptă pe Marea Neagră.

A făcut parte din echipajul legendarului submarin Delfinul, ca şef mecanic. „Cel mai activ submarin, pe timpul celui de-al doilea război mondial, a fost Delfinul. A avut o mulţime de misiuni împotriva ruşilor, fiind la acea vreme cel mai de temut submarin”, povesteşte contraamiralul Anderson.

În război a trecut prin momente dificile, dar tinereţea i-a dat putere să meargă mai departe. A avut misiuni de luptă în Crimeea, în Marea Neagră, Bosfor.

„Emoţiile erau fireşti, dar ne mâna în luptă o dragoste nebună pentru ţară. Nu simţeam când intram sub apă sau când ne bombardau ruşii. O fisură dacă se făcea în submarin nu mai ieşeam de acolo”, povesteşte cu mândrie contraamiralul Anderson într-un interviu acordat ziarului Adevărul de Seară.

A înfiinţat Unitatea Militară 020 66

În perioada 1967-1970, a fost lector şef şi şef de catedră de motoare la Şcoala de Maiştri de Marină Constanţa. Apoi, s-a mutat la Galaţi, unde a înfiinţat unitatea militară 020 66. Zece ani consecutiv a fost comandantul acestei unităţi, până în octombrie 1980, când a ieşit la pensie.

Pentru atitudinea sa ireproşabilă din timpul războiului, a fost avansat prin decret prezidenţial la gradul de contraamiral cu două stele. Din 1980 este membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Galaţi, iar din 1995 preşedinte.

Securiştii l-au numit chiabur

Tatăl său a fost mecanic agricol şi a avut o maşină de tors lână, fapt ce i-a pricinuit probleme şi era cât pe ce să fie scos din armată de securişti.

„Deşi nu aveam pământ, după moartea tatălui, regimul comunist a numit-o pe mama chiabur. Cu mare greutate am reuşit să scap şi să nu fiu dat afară din armată. M-a ajutat un secretar al regiunii de partid, un muncitor ceferist care se numea Moraru. I-a dat telefon primarului din comună şi i-au spus «Ei bine, aveţi şi voi un ofiţer bun de marină şi pe ăsta vreţi să-l daţi afară? Mâine să-l treceţi de la chiabur la mijlocaş», povesteşte contraamiralul.

Care este cel mai dificil moment trăit în război?

„Îmi aduc aminte de un eveniment petrecut pe distrugătorul Regina Maria, în toamna anului 1943. Abia ce venisem din Crimeea cu un convoi de nave încărcate cu material de război şi am şi primit ordin să plecăm la Bosfor. Am luat două nave din comerţ din portul de la Bosfor şi le-am adus cu material de război spre Constanţa.
La întoarcere am fost atacaţi de aviaţie şi de submarinele sovietice.La un moment dat, eram pe punte şi ni s-a spus că un submarin sovietic a lansat o torpilă către noi. Am avut noroc că a trecut la zece metri. Dacă ne lovea, acolo rămâneam cu toţii. Mereu când mi-aduc aminte de această întâmplare îmi dau lacrimile şi mă cuprinde un fior”.

„Nu-mi place singurătatea.Consider că este cea mai gravă boală din lume. Eu am fost un om foarte sociabil, dar m-am izolat după moartea soţiei. M-a părăsit în urmă cu zece ani. De atunci viaţa mea s-a schimbat. Nu îmi place egoismul şi invidia nejustificată a unor oameni”

Dumnezeu să vă odihnească în pace!

O picătură din sângele vostru îi poate salva viaţa lui Florentin Dimofte

Dimofte Florentin, de 25 de ani, a suferit un grav accident - pneumo-hemotorax (acumulare de sânge în cavitatea pleurală). Tânărul este internat în stare gravă la Secţia Terapie Intensivă, la Spitalul Clinic Judeţean Galaţi, şi are nevoie urgentă de sânge, o grupă foarte rară - 01 RH negativ.


Medicii sunt rezervaţi în ceea ce priveşte starea de sănătate. „Tânărul a fost operat azi noapte pe torace. Deocamdată, starea lui este stabilă dar rămâne foarte delicată", ne-a declarat doctorul Nicolae Bacalbaşa, şef secţie Terapie Intensivă.

Cine doreşte să-l ajute pe Florentin poate dona sânge la Centrul Medical de Trasfuzie din Galaţi sau poate contacta familia la: 0745.688 399.

Florentin Dimofte este student în ultimul an la Facultatea de Medicină din Galaţi. Nu ezitaţi să-l ajutaţi! O picătură din sângele vostru îi poate salva viaţa!

Două suflete "locuiesc" în ruinele Sălii Sporturilor

În Galaţiul anului 2010 , doi oameni trăiesc printre zidurile unei clădiri ce stă să cadă, fără apă sau măcar curent electric. Neagu Mircea şi Roxana Soare se adăpostesc de mai bine de nouă ani în fosta Sală a Sporturilor, laolaltă cu şobolanii care mişună între munţi de gunoaie şi de moloz. Mirosul este insuportabil din cauza celor care îşi fac nevoile acolo.

Până să ajungă aici, cuplul a locuit în Valea Jiului. Bărbatul, Mircea Neagu, a fost miner, iar femeia era casnică. Din 1997, viaţa lor a luat o întorsătură ciudată. Bărbatul a revenit în Galaţi şi s-a angajat la SC Unicom SA, fima care executa la acea vreme lucrări la Sala Sporturilor.

După un timp, lucrările au fost sistate, iar cei doi au rămas să locuiască acolo deoarece nu aveau locuinţă sau bani să de chirie. De atunci vieţuiesc în “sala iadului”, în aşteptarea unei locuinţe sociale. Nu beneficiază nici măcar de ajutor social din partea Primăriei.

“Nu am unde mă duce. Primăria cunoaşte problema mea de mult timp. Am solicitat o locuinţă la un cămin de nefamilişti, dar nu mi s-a acordat nici după opt ani. Nu primim niciun ajutor de la autorităţi”, ne spune mâhnit bărbatul.

Mâncăm ce ne aduc vecinii

Cei doi nu se dau la o parte din calea muncii. Bărbatul ne-a spus că momentan nu are un serviciu stabil, dar că munceşte zilnic unde găseste, iar femeia încearcă să scoată un ban din cântăritul persoanelor pe stradă. În plus, din când în când, mai primesc de la “vecini”, ba o haină, ba un bănuţ.

“De opt ani de zile, au ajuns să ne cunoască toţi vecinii. Avem mare noroc cu ei, pentru că ne ajută cu mîncare, haine, apă de consum şi cîteodată chiar şi cu bani”, ne-a spus Neagu.

Miros înţepător de urină

Cele două suflete îşi duc traiul de zi cu într-o cămăruţă şi un hol infect, plin de găuri, cărămizi, sticle de bere, fiind lipsiţi de două lucruri elementare: lumina electrică şi apa curentă pentru simplul motiv că, de câţiva ani buni, fosta Sală a Sporturilor este în paragină şi în continuă degradare.

Mai mult, familia se plânge că, mult timp, nu au avut nici posibilitatea de a se încălzi. De un an, bărbatul şi-a improvizat o sobă cu lemne pentru a se putea încălzi. Cînd şi când mai primesc haine de la vecinii din blocul de vizavi.

“Din cauza frigului îndurat am fost internaţi la spitalul TBC. Pentru lumină, noaptea ne folosim de o lanternă, iar apă aducem de prin vecini. Nu am mai văzut televizor de şase ani. Sincer vă spun, nu- mi amintesc care a fost ultima emisiune vizionată. Ştiu doar că îmi plăcea să mă uit la emisiuni de divertisment”, mărturiseşte cu lacrimi în ochi femeia.

Un student orb se destăinuie: „Nu-mi plâng de milă. Lupt!”

Povestea impresionantă a unui tânăr nevăzător care a avut puterea de a înfrunta destinul. La doar 22 de ani, Alin Maftei, este pasionat de fotografie, calculator şi radio. După terminarea facultăţii îşi doreşte să lucreze la Radio Europa FM.

Problemele de vedere ale lui Alin Maftei au apărut încă de la şase luni. A suferit mai multe operaţii în speranţa că va reuşi să vadă. Medicii i-au făcut chiar şi un implant de cristalin. Nu l-a ajutat prea mult. Cu ochiul drept nu vede deloc, iar cu cel stâng mai zăreşte câte ceva, dar în ceaţă.

În ciuda acestei deficienţe, nu se simte diferit faţă de ceilalţi şi doreşte să fie privit ca un om normal. „Am încetat demult să-mi mai plâng de milă. Lupt. Am învăţat să fac aproape toate lucrurile pe care le face un văzător. Prietenii mei sunt perfect sănătoşi", ne-a mărturisit Alin.

A învăţat limbajul orbilor

Nefiind în Galaţi nicio şcoală specială pentru nevăzători, a fost nevoit să meargă la Buzău. Lucrul acesta l-a ajutat mult, deoarece a învăţat să să se descurce singur. „A fost exact ca în armată. M-a ajutat mult. Am învăţat să mă orientez singur, să socializez şi să-mi fac prieteni. Nu regret nicio clipă faptul că am fost departe de casă", spune tânărul.

După absolvirea Şcolii Speciale a revenit în Galaţi şi a susţinut examenul pentru facultate. Şi-ar fi dorit să urmeze cursurile Facultăţii de Jurnalism, dar întâmplarea a făcut să ajungă la Chimie Alimentară. Deşi i-a fost mai greu la început, cu timpul s-a adaptat şi a reuşit să ţină pasul cu ceilalţi studenţi.

Lipsa vederii a fost mai degrabă o provocare de a demonstra celor din jur că poate să facă aceleaşi lucruri ca un văzător: „Am învăţat să mă adaptez în toate împrejurările, să simt liber, fără complexe. Cei care nu văd, sunt foarte organizaţi şi reţin orice mic detaliu. La cursuri nu notez nimic, doar ascult. Cei mai mulţi profesorii înţeleg situaţia mea", povesteşte Alin.

Are ca pasiuni fotografia, calculatorul şi radioul. Pentru a naviga pe internet se ajută de un sintetizator vocal, care îl îndrumă ce paşi trebuie să urmeze. Anul acesta va absolvi facultatea şi îşi doreşte să lucreze într-un Radio.

Mizează pe alte simţuri


„Cei mai mulţi nevăzători se orientează spre meseria de maseur sau asistent de fizioterapie, pentru că au simţul tactil foarte bine dezvoltat. Eu pot spune că m-am specializat pe partea de radio şi calculator. De exemplu, pot desface un calculator, piesă cu piesă, şi apoi să le montez la loc", povesteşte tânărul.

Pe stradă a învăţat să se descurce singur. A mai căzut, s-a ridicat şi a mers înainte: „Cu timpul am învăţat să cad fără să mă lovesc prea tare. Ca să-mi forţez ochii merg cât mai mult pe stradă şi ascult muzică la căşti. Cel mai mult îmi place radio Europa FM", spune Alin.

Campioni la şah şi atletism

Nu sunt puţine persoanele fără vedere care fac sport. Chiar sport de performanţă. La Asociaţia Nevăzătorilor din Galaţi există printre orbi campioni la şah şi atletism. Mai există un sport, specific nevăzătorilor, numit GLOBAL, un soi de joc cu minge sonoră, prevăzută cu clopoţei.

De asemenea, ei sunt foarte pricepuţi la masaj. „Avem un număr de 27 de maseuri, care lucrează la Spitalul Judeţean, Spitalul „Sf.Ioan", Spitalul CFR şi Baia Comunală. Sunt foarte preferaţi de bolnavi pentru că fac un mesaj de calitate", susţine Ioan Lepădatu, preşedintele asociaţiei. În prezent, din Asociaţie fac parte aproximativ 900 de nevăzători.

Uniţi pentru totdeauna de tragedia „Mogoşoaia”

Cel mai mare naufragiu românesc nu a adus doar suferinţă, ci şi legături sufleteşti speciale. Accidentul „Mogoşoaia”, din 10 septembrie 1989, care a adus moartea a aproape 200 de oameni, a creat relaţii deosebite între supravieţuitori şi salvatori.

Fatidica zi de 10 septembrie 1989 a rămas pentru totdeauna întipărită în mintea căpitanului Costică Gheorghe. Era marinar pe un vapor de manevră şi aştepta schimbul de tură. Din cauza ceţei dese, pasagerul Mogoşoaia a plecat din Galaţi cu o întârziere de 10 minute. Trebuia să plece la 8.00 şi a plecat la 8.10.


Primul martor ocular

„La 8.20 a fost în dreptul Bazinului Nou, unde era un ponton de acostare. Acolo eram eu. Aşteptam schimbul de tură. Am auzit semnalele de ceaţă şi mi-am dat seama că e pasagerul Mogoşoaia. Pe măsură ce se apropia auzeam un huruit. S-a creat o fereastră de limpezime în ceaţă şi am văzut prova pasagerului Mogoşoia şi prova convoiului bulgăresc „Petar Karamincev”.

„Stăteam la balustradă. Şi am strigat la colegi: «Veniţi să vedeţi o întâlnire între un pasager şi un convoi bulgăresc!». În următoarele două minute am văzut ciocnirea dintre cele două nave. Am auzit o rumoare de strigăte de groază. În clipa aceea am urcat repede la comandă şi am anunţat Dispeceratul Galaţi”, povesteşte căpitanul Costică Gheorghe.

În trei minute a pornit motoarele şi a plecat cu echipa la locul accidentului. Când a ajuns acolo pasagerul Mogoşoaia era cu fundul în sus. Se putea vedea doar o elice şi două cârme. În procesul care a avut loc atunci şi după 1990, a fost considerat primul martor ocular al tragediei.

Atunci i-a salvat şi viaţa lui Eugen Malihen, băieţelul de patru ani, care în aceea zi neagră şi-a pierdut părinţii, doi fraţi, trei verişori, un unchi şi o mătuşă.

„L-am găsit între doi muncitori, care au luat pasagerul pentru a se duce acasă. Apa era foarte rece, iar dacă mai întârziam nici ei nu mai rezistau. Am apucat de i-am salvat, iar în clipa următoare vasul s-a scufundat”, îşi aminteşte Costică Gheorge.

„Momentele acelea au fost foarte dureroase. Era încremenit, mut şi avea ochii de sticlă. L-am dus în cabină, l-am învelit în pătură să se încălzească şi am chemat salvarea. Nici nu am mai avut curaj să-l întreb cum se numeşte. A fost dus la spital, iar după acea am pierdut legătura”, povesteşte Costică Gheorghe.

Au urmat nenumărate declaraţii începând cu Procuratura Bucureşti, Procuratura Galaţi, Miliţie şi Căpitănie. L-au pus să deseneze zeci de schiţe cu accidentul.
„Mi-a rămas întipărită în minte acea zi. Aş face şi acum schiţa perfectă. S-a întâmplat să plâng ca un copil, de fiecare dată când vedeam un copil de vârsta lui Eugen”, spune căpitanul.

Mâna destinului a făcut ca Eugen să-şi câştige pâinea tot cu ajutorul Dunării care i-a înghiţit familia. A ajuns marinar pe împingătorul Mercur 201 şi aici l-a reîntâlnit pe cel care i-a salvat viaţa. Au rămas buni prieteni.

„Ne-am regăsit în 2006. Nu mi-l imaginam aşa cum este acum. El era proaspăt angajat ca marinar. Un coleg mi-a spus că el este băiatul căruia i-am salvat viaţa. Nu mi-a venit să cred. A fost ca o răsplată de la Dumnezeu”, povesteşte Costică Gheorghe.

„Al doilea tată”

„Este omul care mi-a salvat viaţa şi ca un al doilea tată. Nu cred că sunt cuvinte să exprim ceea ce simt. De la momentul accidentului nu-mi amintesc prea multe. Ştiu doar că era multă apă în jurul meu”, ne-a spus cu emoţie în glas Eugen.

Vrea să-i fie părinte spiritual

Povestea lui Eugen Malihen şi Costică Gheorghe merge mai departe. Căpitanul ne-a dezvăluit că îşi doreşte să-l cunune pe „băiatul cu bidonul”. „Vom rămâne legaţi sufleteşte pentru totdeauna. Îmi doresc să-i devin naş spiritual. Trebuie doar să mă ajute Dumnezeu”, ne-a spus Costică Gheorghe.

Regretă însă că au lucrat foarte puţin timp împreună pe acelaşi vas. „Din momentul reîntâlnirii am ţinut legătura. Vorbim la telefon, ne întâlnim pe bord, am mers în vizită la bunicii lui din Grindu, dar nu am avut ocazia să lucrăm împreună decât două luni. Mă tot lupt să-l iau cu mine pe vas. Mereu intervine câte ceva”, a încheiat căpitanul.

Faleza se prăbuşeşte în Dunăre

Zona de protecţie ecologică Faleza Dunării este în pericol de alunecare, din cauza construcţiilor ridicate în ultimii ani. Deşi există un studiu de consolidare, autorităţile nu l-au pus în practică şi au fost complice la distrugerea celei mai reprezentative zone din Galaţi.


Primarul Dumitru Nicolae a aruncat bomba: Faleza Dunării o ia la vale!. Terenul este extrem de precar din cauza eroziunii pe care o produce Dunărea la bază, dar şi din cauza faptului că Faleza a fost construită în anii 60, prin umplutură de pământ amestecat cu moloz. Pericolul este iminent şi din cauză că s-au ridicat foarte multe clădiri imense în zonă.

„Groapa de la Elice ne-a creat o mulţime de dificultăţi. Dacă nu găsesc soluţii financiare să stabilizez malul de jur-împrejur, vom avea o problemă greu de rezolvat. Potrivit unor investigaţii care nu au fost scoase la lumină la timp, rezultă că trebuie să consolidăm tot malul Falezei, pe o distanţă de aproximativ 10 kilometri”, a declarat primarul Nicolae.

Inginerul Mircea Chiriac, managerul SC Proiect SA, firmă specializată în construcţii, expertizări ale siguranţei şi stabilităţii construcţiilor, confirmă faptul că malul prezintă pericol de prăbuşire. „Din cauza unor probleme interne sau a unor sarcini suplimentare, precum construcţiile din zonă, există riscul ca malul să o ia la vale. Faleza este afectată de umezeală şi oricând se poate produce o prăbuşire a malului”, ne-a spus Mircea Chiriac.

Potrivit aceleaşi surse, există şi un studiu mai vechi realizat în 1999 de experţii de la IPTANA (Bucureşti). Proiectul presupunea amplasarea unor piloţi de beton la baza inferioară a Falezei. Studiul respectiv a fost ignorat de autorităţile locale, acordându-se la voia întâmplării autorizaţii de construcţie.

Motivul pentru care proiectul celor de la IPTANA nu a fost băgat în seamă de autorităţi l-am aflat chiar de la primarul Nicolae: „Nu am fost convinşi de gravitatea problemei şi nu i-am dat comanda. Vom lua legătura cu cei de la IPTANA, vom reactualiza studiul şi ne vom apuca de treabă. Vom încerca să obţinem o finanţare europeană. Îmi pare rău că nu am înţeles semnalul pământului mai devreme. Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să o fac”.

Întrebat care vor fi vor fi costurile estimative pentru consolidarea malului Falezei, Dumitru Nicolae a răspuns : „Nu vreau să mă uit la cifre, pentru că o să leşin!”.

Autorizaţii de construcţii ilegale


Instabilitatea malului Falezei a fost semnalată şi de către autorităţile de mediu din Galaţi.

„Acolo este o zonă ecologică sensibilă. S-au făcut diverse studii, a venit şi specialist rus împreună cu o echipă de la Bucureşti. Degeaba. Primăria nu a ţinut cont de avertismentele lor şi a dat în continuare avize de construcţii. Eu le-am cerut să facă un studiu tehnic, care există şi acum la Agenţia pentru Protecţia Mediului. Autorizaţii de mediu nu ne-au cerut.

Dunărea la bază lucrează şi trebuie găsită o soluţie. Pentru protejarea zonei eu am propus interzicerea ciculaţiei autovehiculelor grele, iar în weekend să fie închisă Faleza Superioară”, ne-a declarat Mihai Turcu, directorul Gărzii de Mediu Galaţi.

Andreea Melissa nu se poate bucura de copilărie din cauza unei boli crunte

Pentru a putea suporta tratamentul necesar fetiţei, părinţii au fost nevoiţi să-şi vândă apartamentul. Micuţa Melissa Andreea a venit pe lume la doar 26 de săptămâni, în urma unui travaliu de 72 de ore, în cursul căruia a existat tot timpul riscul ca mama sa să-şi piardă viaţa.

Fetiţa s-a născut pe 23 noiembrie 2003 având o greutate de 0,950 de kilograme, iar scorul APGAR după primele cinci minute a fost 3. A stat la incubator, în regim de terapie intensivă, trei luni. Starea fizică şi mentală erau întârziate. În această perioadă, a suferit o hemoragie cerebrală şi a necesitat o operaţie la ochi.

Diagnosticul medicilor a fost infecţie cu citomegalovirus, sindrom piramido-extrapiramidal şi retardare mentală cronică. „Fetiţa nu poate să apuce nimic, nu-i dă comandă creierul. Iniţial, medicii ne-au spus că nu va avea nicio şansă”, povesteşte bunica fetiţei Cristiana Anghel.

Tratamente costisitoare

Problemele au continuat să apară, părinţii find nevoiţi să meargă din medic în medic pentru terapii şi tratamente extrem de costisitoare. În mai 2007, i s-a administrat toxină botulinică pentru scăderea spasticităţii (contracturii musculare), însă aceasta nu a avut efectul aşteptat.

Tot în acelaşi an a mers în China, unde i s-a făcut un transplant de celule stem. „Pentru a putea merge acolo, am fost nevoiţi să ne vindem apartamentul în care locuiam. Tratamentul ne-a costat 25.000 de euro. Acum locuim cu părinţii”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi mama fetiţei, Beatrice Marin.

Din păcate, în China, micuţa Melissa nu a putut beneficia în totalitate de tratamentul de recuperare deorece a făcut febră. Părinţii au continuat să lupte pentru viaţa fetiţei, astfel că, în iulie– septembrie 2008, au mers la Clinica de reabilitare din Truskavets (Ucraina) pentru un tratament care a constat în acupunctură cu laser, împachetări cu ceară, gimnastică, masaje speciale.

„În urma acestor terapii, fetiţa a devenit mai relaxată, a început să ţină mai dreaptă coloana. Am observat că a început să spună mai multe cuvinte, rostite mai clar. Am fost rechemaţi la tratament după trei luni, dar a trecut un an de atunci, căci nu ne-am permis”, ne-a spus mama fetiţei.
Lunar, medicamentaţia fetiţei costă în jur de 500 de euro. Din acest motiv tatăl Melissei este nevoit să muncească în Italia. Banii câştigaţi abia dacă îi ajung să plătească tratamentul copilei.

Orice ajutor este o salvare

Ca să se cunoască rezultatele tratamentului, medicii le-au recomandat părinţilor să meargă de trei-patru ori pe an la clinica din Ucraina. Ajunşi în pragul disperării, ei au bătut la uşile unor firme cu renume în Galaţi. Din nefericire, aceşti părinţi disperaţi, care nu abandonează lupta pentru copilul lor, n-au reuşit să strângă nici măcar cinci lei. Pare absurd, dar este doar crunta realitate.

Putem să fim cu toţii oameni

Familia micuţei este într-o situaţie care pare, cel puţin deocamdată, fără ieşire. „Am cerut ajutor de la Primărie, de la alte autorităţi şi de la câteva dintre firmele mari din Galaţi. Am fost peste tot. Nu ştim la cine să mai apelăm. Toţi ne-au promis că ne ajută, dar nu s-au ţinut de cuvânt”, spune bunicul fetiţei, Ioniţă Dumitru.

Dacă nu veţi rămâne indiferenţi la suferinţa unui copil atât de greu încercat puteţi să faceţi o donaţie, oricât de mică, în următoarele conturi: RO86BRDE180SV29326301800 RON; RO79BRDE180SV44187811800 Euro ( titular de cont Cristiana Anghel).

Marian Anghel, alpinistul gălăţean care a cucerit vârful "Paramount Peak"

Este membru fondator şi preşedinte al Clubului Alpin din Galaţi. A publicat zeci de articole în reviste de alpinism din România, Slovacia şi Rusia. A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea. În 2008 a cucerit vârful Artesonraju (5.999 m) din munţii Cordilierra Blanca, cunoscut şi sub numele de "Paramonut Peak".

Pasiunea pentru munte a moştenit-o din familie, de pe vremea când făcea drumeţii montane cu părinţii. „La 12 ani am urcat pe vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, împreună cu părinţii. Mi-aduc aminte că înainte de 89 veneau în munţii României foarte mulţi polonezi, cehi şi germani. Erau foarte bucuroşi că văd copii români mergând pe munte”, spune Marian Anghel. Mai târziu, a mers pe cont propriu cu colegii de liceu. Din 1992 s-a apucat de alpinism, din 1995 de căţărare, iar din 2003 de schi.

Este promotor al stilului de căţărare ecologic (clean climbing) şi autorul „Codului etic de căţărare în Dobrogea”. A fost membru în consiliul de conducere al Clubului Alpin Român între anii 1998-2000 şi membru al biroului de conducere al Federaţiei Române de Alpinism.

Marian Anghel a dezvoltat peste 60 de trasee de căţărare deschise cap de coardă în munţii Măcin, Cheile Dobrogei, munţii Vrancei, Făgăraş şi Kackar Kavron (Turcia). A urcat pe munţii Tatra ( 2005, 2007, 2008, 2009), Kackar ( 2002), Dolomiti ( 2006), Cordillera Blanca ( 2008), Alpii francezi( 2009), Caucazul Central (2009). A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea.

A cucerit vârful "Paramonut Peak"

În 2008 a reuşit ascensiunea peretelui sud-estic al vârfului Artesonraju (6.025 m) din Cordillera Blanca - grup montan ce face parte din Anzi (America de Sud), situat în partea nordică a statului Peru, aproape de coasta Oceanului Pacific. Acest vârf mai este cunoscut şi sub numele "Paramount Peak", întrucât a stat la baza realizării faimoasei sigle a studiourilor americane de film.

„Nu pot spune că un munte îmi place mai mult decât altul. Îmi place inclusiv Măcinul, pe care mulţi îl consideră un deal”, susţine Marian.
Crede că sportul implică un anumit grad de educaţie. „Un muncitor din combinat nu va face niciodată sport. El va prefera să se ducă să mânânce cârnaţi. Ceea ce este jenant”, spune Marian Anghel.

A ajutat copii surzi să urce pe Moldoveanu

Este promotor al educaţiei montane prin tabere şi activităţi în aer liber, în rândul elevilor. „În perioada 2001-2003 am avut un parteneriat cu şcoala specială P.P Neveanu. Scopul proiectului a fost să-i scoatem în aer liber pe copii de acolo. Cei mai mulţi habar nu aveau cum arată muntele. Ajutaţi de 10 voluntari, copii au urcat pe Moldoveanu, Ciucaş, Bucegi şi Măcin. Au devenit primele persoane surde care au atins Moldoveanu”, spune Marian Anghel.

În urmă cu doi ani, împreună cu Poliţia Judeţeană a avut un proiect de promovare a mişcării în aer liber. A mers în fiecare liceu pentru a explica elevilor cât de sănătos este sportul. „Am fost dezamăgit de reacţia tinerilor, care preferă să stea ore în şir în faţa calculatorului. Muntele e o lecţie de supravieţuire pe care nu o înveţi stând pe internet” , crede tânărul alpinist.
A inaugurat singurul panou de căţărare din Galaţi intitulat „CUB”, situat vizavi de Căminul de Bătrâni de pe Domnească şi deschis în toate sezoanele.

Întrebări şi Răspunsuri:

Te-ai rănit vreodată în timp ce te căţărai?

„Da. Dar nu foarte grav. Alpinismul este o activitate în care riscul este în permanenţă prezent. Dar riscul este la fel de prezent ca atunci când mergi pe stradă cu maşina. Diferenţa dintre două este că lumea e obişnuită să meargă cu maşina şi nu i se pare nimic ciudat. Statistic, sunt mult mai multe accidente produse de maşini”.

Mai fac tinerii sport astăzi ?

„Din păcate, tinerii nu sunt educaţi să facă niciun fel de sport. Iar în şcoli nu se mai face aproape deloc. Şcoala învaţă tineriii să vorbească şapte limbi, dar nu ţine cont de faptul că vor deveni inapţi din punct de vedere fizic.Viitorul arată sumbru pentru tineri. Vor sta în scaune cu rotile pentru că nu vor fi capabili să facă nimic”.

Ce-i place: Îmi place politica externă. Sunt pasionat de istorie, am fost ani de zile redactor la revista Alpin Info, iar în prezent colaborez cu reviste de alpinism din Slovacia şi Rusia. Îmi place să-mi fac prieteni pe munte. Apreciez oamenii de calitate şi cu bun simţ.

Ce nu-i place: Oraşul în care m-am născut. Este un oraş distrus şi total neinteresant pentru mine. Este un oraş mort care nu oferă nimic. Au construit acea pistă de biciclişti pe Faleză, care din punctul meu de vedere e o deturnare de fonduri publice. Probabil că, în viitor,voi alege să mă mut din acest oraş.

Profil

Născut. 3 aprilie 1977, Galaţi
Studii. Facultatea de Sociologie
Profesie. ghid montan
Familie. căsătorit, un copil

Marian Anghel, alpinistul gălăţean care a cucerit vârful "Paramount Peak"

Este membru fondator şi preşedinte al Clubului Alpin din Galaţi. A publicat zeci de articole în reviste de alpinism din România, Slovacia şi Rusia. A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea, şi a cucerit vârful "Paramonut Peak".

Pasiunea pentru munte a moştenit-o din familie, de pe vremea când făcea drumeţii montane cu părinţii.
„La 12 ani am urcat pe vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, împreună cu părinţii. Mi-aduc aminte că înainte de 89 veneau în munţii României foarte mulţi polonezi, cehi şi germani. Erau foarte bucuroşi că văd copii români mergând pe munte”, spune Marian Anghel. Mai târziu, a mers pe cont propriu cu colegii de liceu. Din 1992 s-a apucat de alpinism, din 1995 de căţărare, iar din 2003 de schi.

Este promotor al stilului de căţărare ecologic (clean climbing) şi autorul „Codului etic de căţărare în Dobrogea”. A fost membru în consiliul de conducere al Clubului Alpin Român între anii 1998-2000 şi membru al biroului de conducere al Federaţiei Române de Alpinism.

Marian Anghel a dezvoltat peste 60 de trasee de căţărare deschise cap de coardă în munţii Măcin, Cheile Dobrogei, munţii Vrancei, Făgăraş şi Kackar Kavron (Turcia). A urcat pe munţii Tatra ( 2005, 2007, 2008, 2009), Kackar ( 2002), Dolomiti ( 2006), Cordillera Blanca ( 2008), Alpii francezi( 2009), Caucazul Central (2009). A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea.

A cucerit vârful "Paramonut Peak"

În 2008 a reuşit ascensiunea peretelui sud-estic al vârfului Artesonraju (6.025 m) din Cordillera Blanca - grup montan ce face parte din Anzi (America de Sud), situat în partea nordică a statului Peru, aproape de coasta Oceanului Pacific. Acest vârf mai este cunoscut şi sub numele "Paramount Peak", întrucât a stat la baza realizării faimoasei sigle a studiourilor americane de film.

„Nu pot spune că un munte îmi place mai mult decât altul. Îmi place inclusiv Măcinul, pe care mulţi îl consideră un deal”, susţine Marian.
Crede că sportul implică un anumit grad de educaţie. „Un muncitor din combinat nu va face niciodată sport. El va prefera să se ducă să mânânce cârnaţi. Ceea ce este jenant”, spune Marian Anghel.

A ajutat copii surzi să urce pe Moldoveanu

Este promotor al educaţiei montane prin tabere şi activităţi în aer liber, în rândul elevilor. „În perioada 2001-2003 am avut un parteneriat cu şcoala specială P.P Neveanu. Scopul proiectului a fost să-i scoatem în aer liber pe copii de acolo. Cei mai mulţi habar nu aveau cum arată muntele. Ajutaţi de 10 voluntari, copii au urcat pe Moldoveanu, Ciucaş, Bucegi şi Măcin. Au devenit primele persoane surde care au atins Moldoveanu”, spune Marian Anghel.

În urmă cu doi ani, împreună cu Poliţia Judeţeană a avut un proiect de promovare a mişcării în aer liber. A mers în fiecare liceu pentru a explica elevilor cât de sănătos este sportul. „Am fost dezamăgit de reacţia tinerilor, care preferă să stea ore în şir în faţa calculatorului. Muntele e o lecţie de supravieţuire pe care nu o înveţi stând pe internet”, crede tânărul alpinist.
A inaugurat singurul panou de căţărare din Galaţi intitulat „CUB”, situat vizavi de Căminul de Bătrâni de pe Domnească şi deschis în toate sezoanele.

Întrebări şi Răspunsuri:

Te-ai rănit vreodată în timp ce te căţărai?

„Da. Dar nu foarte grav. Alpinismul este o activitate în care riscul este în permanenţă prezent. Dar riscul este la fel de prezent ca atunci când mergi pe stradă cu maşina. Diferenţa dintre două este că lumea e obişnuită să meargă cu maşina şi nu i se pare nimic ciudat. Statistic, sunt mult mai multe accidente produse de maşini”.

Mai fac tinerii sport astăzi ?

„Din păcate, tinerii nu sunt educaţi să facă niciun fel de sport. Iar în şcoli nu se mai face aproape deloc. Şcoala învaţă tineriii să vorbească şapte limbi, dar nu ţine cont de faptul că vor deveni inapţi din punct de vedere fizic.Viitorul arată sumbru pentru tineri. Vor sta în scaune cu rotile pentru că nu vor fi capabili să facă nimic”.

Ce-i place: Îmi place politica externă. Sunt pasionat de istorie, am fost ani de zile redactor la revista Alpin Info, iar în prezent colaborez cu reviste de alpinism din Slovacia şi Rusia. Îmi place să-mi fac prieteni pe munte. Apreciez oamenii de calitate şi cu bun simţ.

Ce nu-i place: Oraşul în care m-am născut. Este un oraş distrus şi total neinteresant pentru mine. Este un oraş mort care nu oferă nimic. Au construit acea pistă de biciclişti pe Faleză, care din punctul meu de vedere e o deturnare de fonduri publice. Probabil că, în viitor,voi alege să mă mut din acest oraş.

Profil
Născut. 3 aprilie 1977, Galaţi
Studii. Facultatea de Sociologie
Profesie. ghid montan
Familie. căsătorit, un copil

Poveste impresionantă de dragoste: A salvat viaţa soţului donându-i trei sferturi din ficatul ei

Soţii Anda şi George Stanca au dovedit că dragostea poate învinge moartea. Un bărbat s-a născut a doua oară, după ce soţia i-a donat 72 % din ficat. Cei doi împart acum un ficat.


Soţii Anda şi George Stanca au demonstrat că iubirea poate învinge orice obstacol. S-au cunoscut în urmă cu 13 ani, iar de şapte ani formează o familie. George a crescut la casa de copii, iar boala care i-a pus în pericol viaţa a fost dobândită încă din copilărie. A trăit cu ea în corp mult timp fără să ştie. În urmă cu trei ani, boala s-a agravat. A mers la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde medicii i-au spus că are un virus puternic în corp şi că situaţia lui este gravă.

S-a infectat în urma unei operaţii


„Virusul a fost luat de la o operaţie de apendicită, la vârsta de 13 ani. Am stat un an de zile în pat fără să ştiu că am hepatită. După un an am mers la control şi mi s-a spus că totul e în regulă. Din păcate, virusul s-a păstrat în corp şi mi-a distrus ficatul şi splina. Anul trecut, în septembrie, am aflat că am ciroză", povesteşte tânărul.

Viaţa l-a purtat numai pe drumuri, din spital în spital, până în momentul când i s-a spus că are nevoie urgentă de transplant de ficat. Nu mai avea poftă de mâncare şi slăbise într-un timp foarte scurt circa 20 de kilograme.
„Noi eram pe lista de transplant de un an de zile, dar era mult prea lungă. Au fost momente în care am intrat în panică. Ne-am gândit la orice variantă. E omeneşte să-ţi fie frică”, spune Anda Stanca.

Soţia, donatorul perfect

Donatorul nu mai apărea, iar transplantul trebuia făcut în scurt timp. Soţia nu a stat pe gânduri şi a vorbit cu medicii pentru a-i dona 72% din ficat. Deşi, iniţial, medicii au fost rezervaţi, în cele din urmă testele au arătat că este un donator perfect.
„Când medicii mi-au spus că George nu are nicio şansă dacă nu face transplantul, am simţit că s-a rupt ceva în mine. Nu m-am gândit niciodată la ce risc mă expun. La început s-a pus problema că îmi rămâne foarte puţin ficat, dar medicii au hotărât să mergem mai departe. Acum am rămas cu un 28% din ficat. Dar se va regenera”, povesteşte femeia.

Minunea compatibilităţii

Operaţia a avut loc în decembrie la Spitalul Fundeni. După operaţie, medicii au crezut că e pierdut sau că are paralizie cerebrală. Însă George şi-a revenit ca prin miracol.
În prezent, se simte bine şi este convins că Dumnezeu a vrut să se nască a doua oară. „Organismul încearcă să respingă ficatul. Medicii spun că e o reacţie normală. Am avut şi o infecţie puternică la nivelul plăgii.Trebuie să stau izolat, deoarece imunitatea este foarte scăzută şi nu-mi permit să intru în contact cu alte persoane”, ne-a mărturisit tânărul.

Şi Anda a trecut prin momente dificile, după ce şi-a donat 72% din ficat. „ Am avut dureri foarte mari. Mi-au făcut morfină. Câteva zile nu am ştiut ce e cu mine. Important este că operaţia a reuşit şi suntem împreună”, spune femeia.


Putem să fim cu toţii oameni

Recuperarea în cazul celor doi tineri născuţi a doua oară este extrem de dificilă. Ei vor trebui să meargă o dată pe săptămână la Bucureşti şi să ţină un regim foarte costisitor.
La acestea se adaugă şi medicamentele care îi costă 800 de lei lunar. În acest context, banii sunt mai mult decât insuficienţi. Au primit ajutor de la Biserica Penticostală, prieteni şi colegi de muncă.
Dacă nu veţi rămâne indiferenţi la povestea de dragoste a celor doi tineri, puteţi face o donaţie, oricât de mică în următoarele conturi bancare deschise pe numele Stanca Gigi: RO26RNCBO141077526270001Euro sau RO84RNCBO318077526270001 RON.