Andreea Melissa nu se poate bucura de copilărie din cauza unei boli crunte

Pentru a putea suporta tratamentul necesar fetiţei, părinţii au fost nevoiţi să-şi vândă apartamentul. Micuţa Melissa Andreea a venit pe lume la doar 26 de săptămâni, în urma unui travaliu de 72 de ore, în cursul căruia a existat tot timpul riscul ca mama sa să-şi piardă viaţa.

Fetiţa s-a născut pe 23 noiembrie 2003 având o greutate de 0,950 de kilograme, iar scorul APGAR după primele cinci minute a fost 3. A stat la incubator, în regim de terapie intensivă, trei luni. Starea fizică şi mentală erau întârziate. În această perioadă, a suferit o hemoragie cerebrală şi a necesitat o operaţie la ochi.

Diagnosticul medicilor a fost infecţie cu citomegalovirus, sindrom piramido-extrapiramidal şi retardare mentală cronică. „Fetiţa nu poate să apuce nimic, nu-i dă comandă creierul. Iniţial, medicii ne-au spus că nu va avea nicio şansă”, povesteşte bunica fetiţei Cristiana Anghel.

Tratamente costisitoare

Problemele au continuat să apară, părinţii find nevoiţi să meargă din medic în medic pentru terapii şi tratamente extrem de costisitoare. În mai 2007, i s-a administrat toxină botulinică pentru scăderea spasticităţii (contracturii musculare), însă aceasta nu a avut efectul aşteptat.

Tot în acelaşi an a mers în China, unde i s-a făcut un transplant de celule stem. „Pentru a putea merge acolo, am fost nevoiţi să ne vindem apartamentul în care locuiam. Tratamentul ne-a costat 25.000 de euro. Acum locuim cu părinţii”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi mama fetiţei, Beatrice Marin.

Din păcate, în China, micuţa Melissa nu a putut beneficia în totalitate de tratamentul de recuperare deorece a făcut febră. Părinţii au continuat să lupte pentru viaţa fetiţei, astfel că, în iulie– septembrie 2008, au mers la Clinica de reabilitare din Truskavets (Ucraina) pentru un tratament care a constat în acupunctură cu laser, împachetări cu ceară, gimnastică, masaje speciale.

„În urma acestor terapii, fetiţa a devenit mai relaxată, a început să ţină mai dreaptă coloana. Am observat că a început să spună mai multe cuvinte, rostite mai clar. Am fost rechemaţi la tratament după trei luni, dar a trecut un an de atunci, căci nu ne-am permis”, ne-a spus mama fetiţei.
Lunar, medicamentaţia fetiţei costă în jur de 500 de euro. Din acest motiv tatăl Melissei este nevoit să muncească în Italia. Banii câştigaţi abia dacă îi ajung să plătească tratamentul copilei.

Orice ajutor este o salvare

Ca să se cunoască rezultatele tratamentului, medicii le-au recomandat părinţilor să meargă de trei-patru ori pe an la clinica din Ucraina. Ajunşi în pragul disperării, ei au bătut la uşile unor firme cu renume în Galaţi. Din nefericire, aceşti părinţi disperaţi, care nu abandonează lupta pentru copilul lor, n-au reuşit să strângă nici măcar cinci lei. Pare absurd, dar este doar crunta realitate.

Putem să fim cu toţii oameni

Familia micuţei este într-o situaţie care pare, cel puţin deocamdată, fără ieşire. „Am cerut ajutor de la Primărie, de la alte autorităţi şi de la câteva dintre firmele mari din Galaţi. Am fost peste tot. Nu ştim la cine să mai apelăm. Toţi ne-au promis că ne ajută, dar nu s-au ţinut de cuvânt”, spune bunicul fetiţei, Ioniţă Dumitru.

Dacă nu veţi rămâne indiferenţi la suferinţa unui copil atât de greu încercat puteţi să faceţi o donaţie, oricât de mică, în următoarele conturi: RO86BRDE180SV29326301800 RON; RO79BRDE180SV44187811800 Euro ( titular de cont Cristiana Anghel).

Marian Anghel, alpinistul gălăţean care a cucerit vârful "Paramount Peak"

Este membru fondator şi preşedinte al Clubului Alpin din Galaţi. A publicat zeci de articole în reviste de alpinism din România, Slovacia şi Rusia. A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea. În 2008 a cucerit vârful Artesonraju (5.999 m) din munţii Cordilierra Blanca, cunoscut şi sub numele de "Paramonut Peak".

Pasiunea pentru munte a moştenit-o din familie, de pe vremea când făcea drumeţii montane cu părinţii. „La 12 ani am urcat pe vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, împreună cu părinţii. Mi-aduc aminte că înainte de 89 veneau în munţii României foarte mulţi polonezi, cehi şi germani. Erau foarte bucuroşi că văd copii români mergând pe munte”, spune Marian Anghel. Mai târziu, a mers pe cont propriu cu colegii de liceu. Din 1992 s-a apucat de alpinism, din 1995 de căţărare, iar din 2003 de schi.

Este promotor al stilului de căţărare ecologic (clean climbing) şi autorul „Codului etic de căţărare în Dobrogea”. A fost membru în consiliul de conducere al Clubului Alpin Român între anii 1998-2000 şi membru al biroului de conducere al Federaţiei Române de Alpinism.

Marian Anghel a dezvoltat peste 60 de trasee de căţărare deschise cap de coardă în munţii Măcin, Cheile Dobrogei, munţii Vrancei, Făgăraş şi Kackar Kavron (Turcia). A urcat pe munţii Tatra ( 2005, 2007, 2008, 2009), Kackar ( 2002), Dolomiti ( 2006), Cordillera Blanca ( 2008), Alpii francezi( 2009), Caucazul Central (2009). A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea.

A cucerit vârful "Paramonut Peak"

În 2008 a reuşit ascensiunea peretelui sud-estic al vârfului Artesonraju (6.025 m) din Cordillera Blanca - grup montan ce face parte din Anzi (America de Sud), situat în partea nordică a statului Peru, aproape de coasta Oceanului Pacific. Acest vârf mai este cunoscut şi sub numele "Paramount Peak", întrucât a stat la baza realizării faimoasei sigle a studiourilor americane de film.

„Nu pot spune că un munte îmi place mai mult decât altul. Îmi place inclusiv Măcinul, pe care mulţi îl consideră un deal”, susţine Marian.
Crede că sportul implică un anumit grad de educaţie. „Un muncitor din combinat nu va face niciodată sport. El va prefera să se ducă să mânânce cârnaţi. Ceea ce este jenant”, spune Marian Anghel.

A ajutat copii surzi să urce pe Moldoveanu

Este promotor al educaţiei montane prin tabere şi activităţi în aer liber, în rândul elevilor. „În perioada 2001-2003 am avut un parteneriat cu şcoala specială P.P Neveanu. Scopul proiectului a fost să-i scoatem în aer liber pe copii de acolo. Cei mai mulţi habar nu aveau cum arată muntele. Ajutaţi de 10 voluntari, copii au urcat pe Moldoveanu, Ciucaş, Bucegi şi Măcin. Au devenit primele persoane surde care au atins Moldoveanu”, spune Marian Anghel.

În urmă cu doi ani, împreună cu Poliţia Judeţeană a avut un proiect de promovare a mişcării în aer liber. A mers în fiecare liceu pentru a explica elevilor cât de sănătos este sportul. „Am fost dezamăgit de reacţia tinerilor, care preferă să stea ore în şir în faţa calculatorului. Muntele e o lecţie de supravieţuire pe care nu o înveţi stând pe internet” , crede tânărul alpinist.
A inaugurat singurul panou de căţărare din Galaţi intitulat „CUB”, situat vizavi de Căminul de Bătrâni de pe Domnească şi deschis în toate sezoanele.

Întrebări şi Răspunsuri:

Te-ai rănit vreodată în timp ce te căţărai?

„Da. Dar nu foarte grav. Alpinismul este o activitate în care riscul este în permanenţă prezent. Dar riscul este la fel de prezent ca atunci când mergi pe stradă cu maşina. Diferenţa dintre două este că lumea e obişnuită să meargă cu maşina şi nu i se pare nimic ciudat. Statistic, sunt mult mai multe accidente produse de maşini”.

Mai fac tinerii sport astăzi ?

„Din păcate, tinerii nu sunt educaţi să facă niciun fel de sport. Iar în şcoli nu se mai face aproape deloc. Şcoala învaţă tineriii să vorbească şapte limbi, dar nu ţine cont de faptul că vor deveni inapţi din punct de vedere fizic.Viitorul arată sumbru pentru tineri. Vor sta în scaune cu rotile pentru că nu vor fi capabili să facă nimic”.

Ce-i place: Îmi place politica externă. Sunt pasionat de istorie, am fost ani de zile redactor la revista Alpin Info, iar în prezent colaborez cu reviste de alpinism din Slovacia şi Rusia. Îmi place să-mi fac prieteni pe munte. Apreciez oamenii de calitate şi cu bun simţ.

Ce nu-i place: Oraşul în care m-am născut. Este un oraş distrus şi total neinteresant pentru mine. Este un oraş mort care nu oferă nimic. Au construit acea pistă de biciclişti pe Faleză, care din punctul meu de vedere e o deturnare de fonduri publice. Probabil că, în viitor,voi alege să mă mut din acest oraş.

Profil

Născut. 3 aprilie 1977, Galaţi
Studii. Facultatea de Sociologie
Profesie. ghid montan
Familie. căsătorit, un copil

Marian Anghel, alpinistul gălăţean care a cucerit vârful "Paramount Peak"

Este membru fondator şi preşedinte al Clubului Alpin din Galaţi. A publicat zeci de articole în reviste de alpinism din România, Slovacia şi Rusia. A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea, şi a cucerit vârful "Paramonut Peak".

Pasiunea pentru munte a moştenit-o din familie, de pe vremea când făcea drumeţii montane cu părinţii.
„La 12 ani am urcat pe vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, împreună cu părinţii. Mi-aduc aminte că înainte de 89 veneau în munţii României foarte mulţi polonezi, cehi şi germani. Erau foarte bucuroşi că văd copii români mergând pe munte”, spune Marian Anghel. Mai târziu, a mers pe cont propriu cu colegii de liceu. Din 1992 s-a apucat de alpinism, din 1995 de căţărare, iar din 2003 de schi.

Este promotor al stilului de căţărare ecologic (clean climbing) şi autorul „Codului etic de căţărare în Dobrogea”. A fost membru în consiliul de conducere al Clubului Alpin Român între anii 1998-2000 şi membru al biroului de conducere al Federaţiei Române de Alpinism.

Marian Anghel a dezvoltat peste 60 de trasee de căţărare deschise cap de coardă în munţii Măcin, Cheile Dobrogei, munţii Vrancei, Făgăraş şi Kackar Kavron (Turcia). A urcat pe munţii Tatra ( 2005, 2007, 2008, 2009), Kackar ( 2002), Dolomiti ( 2006), Cordillera Blanca ( 2008), Alpii francezi( 2009), Caucazul Central (2009). A urcat în premieră pe Turnul Baclavalei, împreună cu Virgil Maslea.

A cucerit vârful "Paramonut Peak"

În 2008 a reuşit ascensiunea peretelui sud-estic al vârfului Artesonraju (6.025 m) din Cordillera Blanca - grup montan ce face parte din Anzi (America de Sud), situat în partea nordică a statului Peru, aproape de coasta Oceanului Pacific. Acest vârf mai este cunoscut şi sub numele "Paramount Peak", întrucât a stat la baza realizării faimoasei sigle a studiourilor americane de film.

„Nu pot spune că un munte îmi place mai mult decât altul. Îmi place inclusiv Măcinul, pe care mulţi îl consideră un deal”, susţine Marian.
Crede că sportul implică un anumit grad de educaţie. „Un muncitor din combinat nu va face niciodată sport. El va prefera să se ducă să mânânce cârnaţi. Ceea ce este jenant”, spune Marian Anghel.

A ajutat copii surzi să urce pe Moldoveanu

Este promotor al educaţiei montane prin tabere şi activităţi în aer liber, în rândul elevilor. „În perioada 2001-2003 am avut un parteneriat cu şcoala specială P.P Neveanu. Scopul proiectului a fost să-i scoatem în aer liber pe copii de acolo. Cei mai mulţi habar nu aveau cum arată muntele. Ajutaţi de 10 voluntari, copii au urcat pe Moldoveanu, Ciucaş, Bucegi şi Măcin. Au devenit primele persoane surde care au atins Moldoveanu”, spune Marian Anghel.

În urmă cu doi ani, împreună cu Poliţia Judeţeană a avut un proiect de promovare a mişcării în aer liber. A mers în fiecare liceu pentru a explica elevilor cât de sănătos este sportul. „Am fost dezamăgit de reacţia tinerilor, care preferă să stea ore în şir în faţa calculatorului. Muntele e o lecţie de supravieţuire pe care nu o înveţi stând pe internet”, crede tânărul alpinist.
A inaugurat singurul panou de căţărare din Galaţi intitulat „CUB”, situat vizavi de Căminul de Bătrâni de pe Domnească şi deschis în toate sezoanele.

Întrebări şi Răspunsuri:

Te-ai rănit vreodată în timp ce te căţărai?

„Da. Dar nu foarte grav. Alpinismul este o activitate în care riscul este în permanenţă prezent. Dar riscul este la fel de prezent ca atunci când mergi pe stradă cu maşina. Diferenţa dintre două este că lumea e obişnuită să meargă cu maşina şi nu i se pare nimic ciudat. Statistic, sunt mult mai multe accidente produse de maşini”.

Mai fac tinerii sport astăzi ?

„Din păcate, tinerii nu sunt educaţi să facă niciun fel de sport. Iar în şcoli nu se mai face aproape deloc. Şcoala învaţă tineriii să vorbească şapte limbi, dar nu ţine cont de faptul că vor deveni inapţi din punct de vedere fizic.Viitorul arată sumbru pentru tineri. Vor sta în scaune cu rotile pentru că nu vor fi capabili să facă nimic”.

Ce-i place: Îmi place politica externă. Sunt pasionat de istorie, am fost ani de zile redactor la revista Alpin Info, iar în prezent colaborez cu reviste de alpinism din Slovacia şi Rusia. Îmi place să-mi fac prieteni pe munte. Apreciez oamenii de calitate şi cu bun simţ.

Ce nu-i place: Oraşul în care m-am născut. Este un oraş distrus şi total neinteresant pentru mine. Este un oraş mort care nu oferă nimic. Au construit acea pistă de biciclişti pe Faleză, care din punctul meu de vedere e o deturnare de fonduri publice. Probabil că, în viitor,voi alege să mă mut din acest oraş.

Profil
Născut. 3 aprilie 1977, Galaţi
Studii. Facultatea de Sociologie
Profesie. ghid montan
Familie. căsătorit, un copil

Poveste impresionantă de dragoste: A salvat viaţa soţului donându-i trei sferturi din ficatul ei

Soţii Anda şi George Stanca au dovedit că dragostea poate învinge moartea. Un bărbat s-a născut a doua oară, după ce soţia i-a donat 72 % din ficat. Cei doi împart acum un ficat.


Soţii Anda şi George Stanca au demonstrat că iubirea poate învinge orice obstacol. S-au cunoscut în urmă cu 13 ani, iar de şapte ani formează o familie. George a crescut la casa de copii, iar boala care i-a pus în pericol viaţa a fost dobândită încă din copilărie. A trăit cu ea în corp mult timp fără să ştie. În urmă cu trei ani, boala s-a agravat. A mers la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde medicii i-au spus că are un virus puternic în corp şi că situaţia lui este gravă.

S-a infectat în urma unei operaţii


„Virusul a fost luat de la o operaţie de apendicită, la vârsta de 13 ani. Am stat un an de zile în pat fără să ştiu că am hepatită. După un an am mers la control şi mi s-a spus că totul e în regulă. Din păcate, virusul s-a păstrat în corp şi mi-a distrus ficatul şi splina. Anul trecut, în septembrie, am aflat că am ciroză", povesteşte tânărul.

Viaţa l-a purtat numai pe drumuri, din spital în spital, până în momentul când i s-a spus că are nevoie urgentă de transplant de ficat. Nu mai avea poftă de mâncare şi slăbise într-un timp foarte scurt circa 20 de kilograme.
„Noi eram pe lista de transplant de un an de zile, dar era mult prea lungă. Au fost momente în care am intrat în panică. Ne-am gândit la orice variantă. E omeneşte să-ţi fie frică”, spune Anda Stanca.

Soţia, donatorul perfect

Donatorul nu mai apărea, iar transplantul trebuia făcut în scurt timp. Soţia nu a stat pe gânduri şi a vorbit cu medicii pentru a-i dona 72% din ficat. Deşi, iniţial, medicii au fost rezervaţi, în cele din urmă testele au arătat că este un donator perfect.
„Când medicii mi-au spus că George nu are nicio şansă dacă nu face transplantul, am simţit că s-a rupt ceva în mine. Nu m-am gândit niciodată la ce risc mă expun. La început s-a pus problema că îmi rămâne foarte puţin ficat, dar medicii au hotărât să mergem mai departe. Acum am rămas cu un 28% din ficat. Dar se va regenera”, povesteşte femeia.

Minunea compatibilităţii

Operaţia a avut loc în decembrie la Spitalul Fundeni. După operaţie, medicii au crezut că e pierdut sau că are paralizie cerebrală. Însă George şi-a revenit ca prin miracol.
În prezent, se simte bine şi este convins că Dumnezeu a vrut să se nască a doua oară. „Organismul încearcă să respingă ficatul. Medicii spun că e o reacţie normală. Am avut şi o infecţie puternică la nivelul plăgii.Trebuie să stau izolat, deoarece imunitatea este foarte scăzută şi nu-mi permit să intru în contact cu alte persoane”, ne-a mărturisit tânărul.

Şi Anda a trecut prin momente dificile, după ce şi-a donat 72% din ficat. „ Am avut dureri foarte mari. Mi-au făcut morfină. Câteva zile nu am ştiut ce e cu mine. Important este că operaţia a reuşit şi suntem împreună”, spune femeia.


Putem să fim cu toţii oameni

Recuperarea în cazul celor doi tineri născuţi a doua oară este extrem de dificilă. Ei vor trebui să meargă o dată pe săptămână la Bucureşti şi să ţină un regim foarte costisitor.
La acestea se adaugă şi medicamentele care îi costă 800 de lei lunar. În acest context, banii sunt mai mult decât insuficienţi. Au primit ajutor de la Biserica Penticostală, prieteni şi colegi de muncă.
Dacă nu veţi rămâne indiferenţi la povestea de dragoste a celor doi tineri, puteţi face o donaţie, oricât de mică în următoarele conturi bancare deschise pe numele Stanca Gigi: RO26RNCBO141077526270001Euro sau RO84RNCBO318077526270001 RON.