Profesor de filosofie, de istoria religiilor, politolog, tata, dar mai ales om, Sergiu Tofan a ales astazi sa plece sa se intalneasca cu Heidegger, Eliade, Platon, Origen. Profesorul a parasit aceasta lume pentru a trece in ne-fiinta.
Nu o sa uit niciodata acea zi cand m-a luat de umar sa-mi arate biblioteca pe care o incropise la subsolul Facultatii de Istorie. Avea mii de carti si era tare de mandru de ele.
Nu o sa uit niciodata cursurile de greaca veche, cand ne scotea la tabla sa scriem alfabetul grecesc, nu o sa uit naturaletea cu care călătorea ”de la arhaic la liturgic”.
Nu o sa uit ziua in care l-am intalnit ultima data pe strada. Se intampla in urma cu doua saptamani. Era extrem de slabit si ingandurat, dar ochii ii erau senini ca niciodata. Avea o carte in mana!
La întrebarea „De ce să-l mai citim pe Heidegger?", Sergiu Tofan răspundea cu vorbele lui Ilie Moromete: «Dintr-adins, Nilă! Ca să întrebe proştii!Pentru că este vital. Întrebând, prostul face primul pas către des-prostire.
Dumnezeu sa va odihneasca in pace, domnule profesor!
