Deviza Parcului Industrial - decât mult şi fără rost, mai bine puţin da' prost

De mai bine de cinci ani, autorităţile gălăţene ne ameninţă cu construirea unui gigant parc industrial, menit să creeze circa 30.000 de locuri de muncă. Între timp, lucrurile au luat o altă turnură. Parcul de la Galaţi a rămas doar la stadiul de intenţie, nematerializându-se nici măcar o investiţie nouă în cadrul acestuia. Nu s-a ţinut cont nici măcar de recomandările Uniunii Europene pe care România ar trebui să le aplice în viitorul apopiat, adică scoaterea unităţilor industriale în afara oraşelor.
Să ne amintim puţin şirul evenimentelor: În anul 2003, acţionarii societăţii, Consiliul Local Galaţi şi Consiliul Judeţului Galaţi, în cooperare cu Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi, au decis constituirea şi finanţarea unui parc industrial la Galaţi, investiţie în valoare de 17.492.340 lei. Un argument important au fost avantajele şi oportunităţile existente în zona Galaţi, printre care amplasarea geografică a Galaţiului (pe malul stâng al Dunării, într unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România). Conform proiectului iniţial, parcul are o suprafaţă de 21,8ha, iar în primă fază ( primul an şi jumatate), ar fi trebuit delimitate parcele printr o reţea de drumuri, împărţite pe activităţi. De pildă, industria de procesare a produselor siderurgice, tehnologia informatică, industria alimentară, industria navală etc. În conformitate cu legislaţia actuală, parcurile industriale trebuie să aibă acces la un drum national sau european şi racordat la reţelele de utilităţi. Mai mult, titlul de parc industrial este atribuit doar dacă societatea-administrator demonstrează, în studiul de fezabilitate, că în perimetrul respectiv vor fi realizate investitii in infrastructură, utilităţi şi construcţii. Desigur, acest obiective nu s-au realizat, deşi în zonă s-a cheltuit o mulţime de bănet aiurea. Aşadar, cel puţin până la proba contrarie, parcul industrial râmâne doar o găselniţă electorală.

Parcul industrial nu va mai exista nici măcar pe hârtie

Conform unor economişti, în curând parcul industrial de la Galaţi nu va mai exista nici măcar pe hârtie. Motivul e simplu. Se pare că marea majoritatea a investitorilor nu se mai arată interesaţi să investească în acestă zonă, ci preferă partea de Vest a ţării. Alt lucru demn de luat în calcul ar fi faptul că, la ora actuală, Galaţiul este socotit a fi unul din cele mai vulnerabile judeţe din punct de vedere economic. Spe exemplu, dacă acum 4-5 ani oraşul de la Dunăre se situa pe primele locuri ca şi contribuţie la Produsul Intern Brut (PIB), iată că în anul de graţie 2009 se situează pe un jenant loc 27. Alt considerent major ar fi chiriile exorbitante pe care le percep autorităţile gălăţene, fapt care duce automat la alungarea investitorilor. Nu e de mirare de ce mari investitori precum Carrefour şi Promenada Mall au deschis magazine de peste 40 de milioane de euro în Brăila, şi nu în Galaţi.

Autorităţile gălăţene sunt impotente la capitolul „investiţii”

Conform jurnaliştilor de la „Financiarul”, judeţul Prahova este una din zonele cele mai căutate de investitori. De pildă, aici funcţionează nu mai puţin de opt parcuri industriale, iar de curând a fost demarat proiectul unui nou parc, investiţie ce aparţine companiei Alianso Bussinesc Park de peste 1,3 miliarde de euro, care ar urma să creeze 20.000 de locuri. Revenim pe meleaguri covurluiene, la aşa-zisul parc industrial de la Galaţi, pentru a menţiona că de-a lungul timpului, mai exact din 2004 şi până în 2008 s-au alocat câteva miliarde de lei. Însă un lucru e cert: nu e de ajuns să ai potenţial, bani, investitori sau forţă de muncă, trebuie să şi vrei să faci ceva. Un exemplu cât se poate de elocvent în acest sens este judeţul Brăila, care deşi nu are un parc industrial a reuşit să atragă în ultimii ani de aproape zece ori mai mulţi investitori decât Galaţiul. Alt exemplu de reuşită este Zona Liberă care în ianuarie 2009 avea o suprafaţă totală concesionată către clienţi de 664.797 mp. Gradul de ocupare faţă de totalul disponibil spre concesiune este de aproximativ 75%. În restul de 25% sunt incluse şi suprafeţele amenajate din fonduri proprii sau atrase de catre regie însumând aproximativ 10.500 mp sub forma de facilităţi de depozitare. În ceea ce priveşte profiturile brute acestea, au înregistrat creşteri de la an la an începând cu 2005 când s au situat la un nivel de 70.796 lei de 4,15 ori mai mult decât la nivelul anului 2004. Anul 2006 a înregistrat şi el o creştere la nivel de profit brut în suma totală de 111.005 lei, de 6,5 ori mai mult decât ân 2004. Anul 2007 a înregistrat un profit brut de 380.969 lei de 22,31 ori mai mare ca în 2004. Profitul brut înregistrat în anul 2008 este de 49,29 ori mai mare decât cel corespunzător anului 2004, de 11,89 ori mai mare decât cel din 2005 si de 7,59 ori mai mare ca cel din 2006.

Se confirmă o meteahnă!

Un alt cusur al parcului industrial se pare că este cel legat de inginerul Viorel Munteanu, numit director de primarul Nicolae înainte ca acel parc să existe efectiv. Mai exact, este ca şi cum ai numi la un bloc administrator înainte ca blocul să fie construit. Cu toate acestea, dl Munteanu nu recunoaşte că ar fi directorul general al SC Industrial Parc SRL Galaţi, plătit din bani publici, ci este „doar cel care îl va exploata”. Tot de la dânsul am aflat că, pe fondul crizei economice, lucrările la parc au fost sistate, iar anul acesta nu s-a alocat niciun leu măcar. Totuşi, acesta spune că au existat oarece investitori, însă criza bat-o vina i-a alungat pe toţi. Întrebat despre stadiul lucrărilor la parcul industrial viceprimarul Ciumacenco a recunoscut că „în parc nu există niciun investitor”. Mai mult, în zonă nu sunt utilităţi de niciun fel iar clădirea administrativă a parcului nu a fost nici ea finalizată. Surprinzător, Ciumacenco îl contrazice pe ing. Munteanu şi afirmă că pentru parc anul aceasta s-au alocat în jur de 20 de miliarde lei vechi. În consecinţă, la parc se lucrează pe brânci, aidoma Legendei Meşterului Manole.