Uitat de autorităţile puturoase, Parcul Rizer s-ar putea înscrie cu succes în seria de flageluri comise de distrugătorul Durbacă şi terminatorul Nicolae. Deşi primarul PSD al Galaţiului, neales de trei sferturi dintre gălăţeni, aberează într-o prostie că va pune osul la muncă şi va face ca Parcul Rizer să arate a parc (Nu a cimitir!), nimic nu s-a mişcat în aceea zonă. Dovadă în acest sens stă imaginea alăturată. Ei bine, pe lângă faptul că imaginea respectivă ilustrează situaţia jalnică a parcului, ea demonstrează al naibii de bine dispreţul cu care unchiaşul Nicolae tratează acest oraş, care dpdv turistic se apropie de un lăbărţat zero. Totuşi, parcul ar putea fi salvat dacă Primăria va folosi zona pentru a reamplasa Muzeul de Artă, după ce actualul sediu a fost revendicat în 2004 şi câştigat în instanţă de Episcopia Dunării de Jos, mai exact de taica Casio (cacofonie intenţionată). Şi dacă tot am atins acest subiect sensibil pentru unii, voi face o scurtă paranteză pentru a-i transmite public stimabilului Casius-Casio-Crin să înapoieze cele două vile norvegiene de pe Domnească, din stânga Catedralei, terenurile şi clădirile din stânga şi din spatele acesteia, precum şi 5000 de metri pătraţi de vie în Arcaşilor, Bariera Traian. Asta pentru a nu mai avea tupeul să emită pretenţii nesimţite de genul celei menţionate mai sus.
Dumitru Nicolae e un bătrân trist, însă nu mai trist ca ăia care l-au votat a treia oară
O altă mizerie tolerată cu bună ştiinţă de Nicolae şi gaşca de pupincurişti din Primărie este parcul Unicom. Dacă nu ştiţi cum arată parcul Unicom, vă sugerez să faceţi o scurtă plimbare pînă acolo. Nu veţi ghici că e parc decît, poate, după rămăşiţele băncilor care oferă un aspect mai degrabă de cimitir, decît a spaţiu de recreere. Nici vorbă de băncuţe, alei, gazon, leagăne, grădiniţe cu flori şi tot tacîmul. Este al drakului de enervant că, într-un oraş care se vrea, chipurile, european şi în care poluarea distruge vieţi, nimănui nu pare să-i pese de halul făr’ de hal în care arată Galaţiul. Nu se profită nici măcar de puţinul spaţiu verde pentru a fi reabilitat. Se construiesc pe el buticuri peste buticuri, cabinete de avocatură, garaje, fără să-i pese cuiva de aerul îmbîcsit pe care-l respirăm. Culmea prostiei este că, în ultimii doi ani de zile, peste şaizeci de milioane de lei nerambursabili au aşteptat ca „specialiştii” din Primăria Nicolae să depună dosare pentru înfiinţarea de spaţii verzi. Desigur, e mult mai confortabil să fii plătit degeaba, decât să faci ceva constructiv şi benefic pentru oraş. Mai mult, normele UE ne obligă ca până în 2013 să avem 26 mp spaţiu verde pe cap de locuitor, în condiţiile în care, în prezent, avem doar un jenant 2, 67 mp de spaţiu verde/cap locuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu